Da. A fost o seară magică. Ȋncă una dintre acele seri magice. O seară magică de magică. A fost foarte magică. Contorul taximetristului cu care am venit spre casă a simţit asta cel mai bine. Pentru că, nu-i aşa, cel mai bine se simte magia sărbătorilor la taximetrişti. Ba merg mai departe şi spun că numai taximetriştii simt magia sărbătorilor cu adevărat.
Altfel cum aş putea să-mi explic că o cursă care îndeobşte face 30 de lei (35 dacă eşti nesimţit şi noi chiar nu ne dăm seama) a costat dublu în această seară magică? E vorba de magie, nu? Taximetriştii sînt mai magici chiar şi decît magicienii. Vreţi un număr de magie? Nu vă mai duceţi la circ! Luaţi taxiul, direct. E mai magic. Reformulez: mai magic de atît nu se poate.
M-am dus acasă încărcată de spiritul magic al sărbătorilor ăstora magice, căutînd în dicţionarul de sinonime alţi termeni pentru #$%$##%6 pe tine şi pe tot neamul tău pînă la a paişpea generaţie şi să te #%%^$ de nesimţit, cît şi pentru %$#%^ de bou, astăzi, mîine şi mereu. Şi “să-ţi moară la intrare”, amin!
Şi “să rămîi fără permis o mie de ani, să fii nevoit să iei taxiul şi să te taxeze dublu faţă de cît mi-ai luat tu mie”. Amin! De porc!
Am mai scris despre taximetrişti, dar niciodată n-am mai scris despre magia din contorul taximetriştilor. Mă întreb, ca o nevinovată, de ce nu le place Uber? De ce se miră atîta? De ce se răscoală atîta împotriva Uberului? De ce ies în stradă să-şi strige drepturile? Pentru ce drepturi militează taximetriştii ăştia? Pentru dreptul de a fi nesimţit, desigur. Pentru dreptul de a te face pe faţă, desigur. Pentru dreptul de a-ţi cere bani în plus, pentru că i-ai pus tu să treacă pe roşu. “Mai daţi-mi cinci lei, domnişoară, că v-am trecut pe roşu”. “Pe mine m-aţi trecut pe roşu???” “Păi v-am trecut pe roşu, c-aţi zis că vă grăbiţi”. Mi-era teamă că mă ia şi la bătaie, că mă blesteamă, că-mi face ceva nasol. I-am dat cinci lei în plus nesimţitului.
O prietenă de-a mea postase odată pe feizbuc o chestie care m-a marcat pe viaţă: a povestit cum un taximetrist i-a dat banii în plus înapoi şi i-a spus că fiecare munceşte pentru fiecare ban şi că nu e corect să ia mai mult. Am rămas stupidă. De afltfel, aşa pot să-mi explic de ce sînt azi stupidă. Pentru că prietena mea a postat aşa ceva despre un taximetrist.
Acum mă gîndesc că trebuia să-i facă o poză, să i-o distribuie pe toate reţelele de socializare, ca să se afle cum arată unicul-taximetrist-din-lume-care-a-refuzat-banii-în-plus-de-la-o-clientă.
Da. A fost o seară magică, da’ lasă că m-am scos. M-am răsplătit revăzînd pentru a mia oară filmul lui Woody Allen, intitulat, cum altfel, “Magic in the moonlight”. Da. Chiar şi Woody Allen crede în magie. Cred că şi el a mers cu taxiul la viaţa lui!
