Ţara, sportul şi conducătorii

Succesele sportivilor noştri la Olimpiada australiană ne-au dat  speranţa că se poate. Se poate să  ieşim din tunelul prin care orbecăim de zece ani pentru a găsi luminiţa. Multe voci au spus după acest rezultate sportive remarcabile că poporul român este extraordinar, însă conducătorii săi nu se ridică la valoarea acestuia. Zicala: “Frumoasă ţară avem, dar păcat că  e locuită!” era înlocuită, aşa, într-un entuziasm patrotic general, cu: “Frumoasă ţară avem, dar păcat că e condusă, păcat că are conducători!” Vă daţi seama, ca să punem şi noi întrebări în acelaşi sens, ce ţară am putea avea dacă ar fi condusă de nemţi, de exemplu? Sau ce ţară am fi făcut din Germania dacă noi, românii, am fi populat-o?! Fără conducători, desigur! Părăsind terenul speculaţiilor literar-populare, rămânem cu bucuria unei participări de excepţie a delegaţiei române la Sydney. Dar şi cu o mare dezamăgire şi tristeţe legate de retragerea medaliei de aur a Andreei Răducanu. Vom învăţa din toate acestea? Pe de o parte, nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece că poporul român este un popor de campioni. Cei care au reuşit să câştige medalii la Sydney reprezintă vârfurile câtorva generaţii de sportivi pentru care performanţele de azi au  venit în urma, în cele mai  multe cazuri, a cel puţin zece ani de muncă. Pe de altă parte, nici nu putem trece aceste izbânzi din sport, incluzând şi fotbalul la nivel de naţională, la “şi altele”. E clar – şi nu de ieri, de azi – că pentru România sportul reprezintă cel mai bun ambasador. Aşadar, aici se poate. Dar asta nu-i împiedică pe guvernanţii noştri să ignore această realitate. Ei preferă să astupe fel şi fel de găuri negre din economie, să investească sume uriaşe în fel şi fel de societăţi falimentare, în loc să ajute sportul românesc. Dovada “cea mai bună” şi cea mai recentă este rectificarea de buget, când trei ţărănişti – trei, Doamne, şi toţi trei! – s-au opus într-un mod cu totul şi cu totul creştin-democrat ca Ministerul Tineretului şi Sportului să mai primească bani, invocând motive absurde. Şi culmea este că acest lucru s-a întâmplat pe fondul cuceririi de către România a unui număr impresionant de medalii . Mă întreb dacă stimabilii  ţărănişti n-ar fi desfiinţat sportul în cazul în care delegaţia noastră olimpică ar fi câştigat două-trei medalii, acolo… Probabil că ar fi pus în locul sportului ţărănismul! Un sport naţional cu probe cum ar fi “dat la cap”, “Jaf” şi  “Şpagă”. Ca pruna pe colacul sportului românesc a fost urcatul şi coborâtul preşedintelui Emil Constantinescu din avionul olimpic, sosit sâmbătă în ţară cu o parte din delegaţia noastră. Mai lipsea ca Dorin Marian s-o ia pe Andreea Răducanu pe umeri şi să facă un tur de pistă. Ruşine guvernanţilor, cinste sportivilor români!