Ţara lu’ breaking news

Ce păcat că televiziunile noastre mioritice au apărut pe lume atît de tîrziu, nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întîm­plat pe vremea dacilor şi romanilor, dacă Mihai Tatulici ar fi transmis în direct bă­tăliile lor de la faţa locului, acest Fuscus al televiziunii, cum ar fi relatat el între două plantări de puieţi sinuciderea lui Decebal, ce rating, ce bucium, ce zbucium, ce jale, ce dramă şi, mai ales ce audienţă, realizaţi ce market-share, ce ecouri, ce pandaxie, ce fantezie, ce transmisie, cum ar fi intrat telescpectatorii în direct, daci şi romani, iar Fuscus al nostru, im­parţial ca tot românul, dar mai ales ca tot dacul, ar fi împărţit dreptatea suflînd în curul capului de lup şi poporul speriat, în­grozit şi înspăimîntat de vuietul scos s-ar fi refugiat prin peşteri şi noi am fi fost nu urmaşii Romei, ci ai Dîmbovicioa­rei, Muierii, în general vom fi fost ur­ma­şii tuturor peşterilor de la Sarmi­segetuza pînă la Histria, urmaşii împe­recherilor succesive dintre culturile de urşi, lilieci şi de la Cucuteni, poate singura întîmplare fericită a destinului nostru să fi fost în­cru­cişarea printr-o coincidenţă bizară a piticaniei de peşteră cu gînditorul de la Hamangia, ei bine, istoria milenară a breaking news-ului de pe la noi a fost încununată luni seară, cînd, prezent în faţa aceluiaşi Fuscus, în studio, în direct şi la o oră de vîrf, însuşi Zeus a prăbuşit fondul de pensii, moment în care pe fond galben, lămîios, galben ca lămîia, a apărut ştirea scrisă cu litere mari cu titlul de, bineînţeles, breaking news...