Ţara ca lucru manual

15 Ian 1996
Ţara ca lucru manual
Când aţi făcut ultima dată ceva pentru ţară? Pentru ţară şi numai pentru ţară? Trebuie să recunoaşteţi, să recunoaştem că am uitat să privim mai departe decât propriile burţi şi interese. Cuvântul ţară mai apare doar prin poezii. Sau în guri urcate la tribună, care, atunci când îl rostesc, se strâmbă. Hai fiţi sinceri şi spuneţi când aţi făcut ultima dată ceva pentru ţară. Lăsaţi deoparte cuvântările de genul: „am contribuit la mersul înainte al societăţii”, „am pus umărul la reclădirea…” ş.am.d., spuneţi concret ce aţi făcut. Vă înşelaţi amarnic dacă sunteţi tentaţi să credeţi că ţara îşi are singură de grijă. Fiecare dintre noi are datoria să-i învelească rădăcinile. Nu vă mulţumiţi cu definiţiile date de poeţi, întrebaţi-vă singuri ce e ţara şi daţi-vă un răspuns. Poate mai puţin dumneavoastră, cei care vă întrebaţi ce e căldura, ce sunt hainele, ce e o casă, trebuie să răspundeţi la o astfel de întrebare, dar unde sunt „domniile noastre”, boierii de ieri şi de azi, boierii dintotdeauna, ei ce răspuns în dezacord îşi dau?  Unde sunt politicienii de mucava cu faptele lor de carton şi vitejie, să ne răspundă ei? Pentru ei ţara e un pământ de călcat în picioare. Pentru ei ţara este un lucru manual. A trecut vremea când vieţile erau date pentru ţară. Măcar burţile daţi-le pentru ea. Şi încercaţi să vă răspundeţi, să vă răspundem în fiecare zi la „ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” să vedeţi ce iubitori de ţară şi de neam mai suntem. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ

Alte stiri din Editorial

Ultima oră