Talpeşul

Cît de paradoxală este lumea vieţuitoarelor numai dacă stai şi te gîndeşti că există atîtea specii pe cale de dispariţie, ba unele chiar dispar pentru totdeauna şi cu toate astea există şi specimene noi care apar contrar cursului vieţii şi supravieţuirii pe pămînt, specimene pe care le putem bănui ca fiind mutanţi, dar nu putem dovedi, însă nu ne poate nimeni opri să le descriem, de exemplu, această lighioană politică, o lighioană care se tîrăşte de o viaţă pe scena politică românească, lăsînd dîre mari şi băloase, şi cu toate astea nu poate fi încadrată neapărat în categoria limacşilor, cum la fel de bine, dacă e să-i luăm în calcul guşa care a secretat ani la rînd “competenţe” şi venin deopotrivă, un fel de substanţă toxică, putem să-l încadrăm uşor la batracieni, o broască mai dizgraţioasă nici că s-ar putea inventa, cum la fel de bine, dacă ar fi să-l plasăm după absenţa coloanei vertebrale, în orice radiografie singurul oscior care s-ar vedea ar fi coccisul teşit de-atîtea şuturi în cur, cum şi la rozătoare ar fi o pîine bună de mîncat de dumnealui, şobolanul din el o să fie şobolan pînă la moarte, ca şi trădătorul din el, ca să nu mai vorbim despre cameleonul, reptila cu sînge rece, şi-n egală măsură păduchele din coama cailor, fie pursînge, fie a celor de povară, fie a gloabelor, iată, aşadar, avem parte de o specie complexă, un specimen care nu se putea naşte decît pe aici, pe unde sînt caractere mici, o specie care va dispărea aşa cum a şi apărut, din nimic şi din toate cîte un pic, ca un parameci, ca o euglenă verde, acest specimen numit atît de simplu, după vorbă, după port, talpeşul...