Într-o lume în care aproape nimic nu mai stă în picioare, un ziar vertical poate părea o nebunie. Mulţi se vor fi întrebat ce înseamnă un ziar vertical. Sună bine, dar ce poate fi, cu ce se mănâncă, pardon, cum se citeşte? Nu se citeşte printre rânduri, pentru că n-avem nimic de ascuns sau de ocolit.
Vom spune lucrurilor pe nume, tare, răspicat. “N-avem mamă, n-avem tată!” Avem doar dorinţa de a avea coloană vertebrală. Prea multe spinări plecate în jur, prea multe compromisuri şi pre amultă mizerie. Redacţia e prea tânără pentru a deprinde clişeele şi năravurile care bântuie prin presă. Jurnalul Naţional – un ziar vertical , şi pentru că stă pe picioarele lui fără să depindă de cineva, fără a urmări interesele cuiva.
Poate că uneori teribilismul vârstei se poate întoarce împotriva noastră. Dar cu siguranţă nu ne poate îndoi spatele, nu ne poate apleca. Îmi place să cred că starea de spirit din redacţie a făcut şi o să facă în continuare din Jurnalul Naţional un ziar vertical, că acest ziar va fi făcut din instinct vertical, din talent vertical.
