O, da! Pe Negoiţă îl înşală nevastă-sa pentru că Negoiţă se ocupă prea mult de problemele sectorului 3, ignorînd şi problemele ei, de om, de femeie, de mamă, de. Era clar că aici se va fi ajuns! Dar pînă cînd? Pînă cînd să-şi sacrifice tînăra soţie a lui Negoiţă tinereţile şi tenul în slujba cetăţenilor sectorului 3?
Ȋn fond, ce? Nu ea e primăriţă, ea e doar nevastă de primar. Atunci de ce s-ar sacrifica şi ea pentru cetăţenii sectorului 3, aşa cum se sacrifică Negoiţă?
De exemplu în seara asta, Negoiţă are întîlnire cu nişte cetăţeni pe o alee din cartier. Aici, Negoiţă vine şi se laudă de unul singur care ce a mai făcut el şi ce bine e de cetăţenii sectorului 3 că-l au pe el. Doamne ajută, domnu’ Negoiţă, aşa e, aveţi dreptate!
O babă, odată, a vrut să-i pună o întrebare privitoare la linia tramvaiului #numaiştiucare, care de 7 ani e începută şi nici acum nu e terminată. Noi îi zicem “tramvai fără finalizare”. (Ei, ce să-i faci? Mai glumim şi noi!)
Dar domnul Negoiţă a trecut foarte unduitor peste subiect şi ne-a sugerat foarte precis să vorbim de fîntîna construită din bani europeni din I.O.R, de la care ne adăpăm noi şi alţii pe timp de vară. Şi, uneori, ne turnăm apă pe noi, în modul ăla sexy, să ni se ude tricourile.
Era de la sine înţeles că seducătoarea nevastă a primarului Negoiţă n-o să lase nepedepsite faptele bune ale soţului ei. Era clar că, într-un fel sau altul, frustrările ei de #leoaicătînărăiubirea o să-şi spună cuvîntul prin cluburi.
Acuma pe bune. Decît cu Negoiţă mai bine cu oricine, sincer.
Dacă aşa face diverse alte lucruri, cum făureşte trotuare prin Titan, atunci io personal îi înţeleg escapadele.
Eu ţin cu ea şi o rog pe această cale să-i mulţumească soţului, din partea noastră, a cetăţenilor sectorului 3, că ne-a dat şi nouă zăpada, doar cîţiva centimetri, ce-i drept, de pe scări, ca să putem şi noi coborî fără să ne stea inima-n gît, pe nişte scări.
E foarte adevărat că, dacă ne-am fi adus aminte cînd ieşeam din casele noastre, ne-am fi luat şi lopata cu noi, ca să dăm noi zăpada îngheţată de pe scări, dar, cum niciodată nu ne aducem aminte de asta, ne ţinem de garduri şi coborîm, într-un sfert de oră, cinci trepte.
Aşa că, dragă nevastă a lu Negoiţă! Eu îţi încurajez escapadele, te susţin, eşti foarte tare.
Da' fă-ne şi nouă un pustiu de bine şi fă-i lu ăla un brînci pe nişte scări acoperite cu zăpadă îngheţată.
Ar fi rugămintea noastră, a tuturor.
