„Să te duci acolo şi să spui că Miron Cozma te-a trimis. Mă bagi pe mine-n faţă”. Uite aşa i-a plăcut lu’ Miron al nostru – o arată şi înregistrarea de-acum celebrei convorbiri dintre Cozma şi soţia lui Zaher, dacă mai era nevoie – să fie mereu în faţă, în mijlocul evenimentelor. Fie că a fost vorba de doborârea unui prim-ministru, fie că a fost vorba de eliberarea unui traficant. Câte alte băgări în faţă o mai fi suferit Cozma şi în favoarea cui, numai Dumnezeu ştie. „Bă, asta mi-e ciudă pe voi, că mă trataţi pe mine ca pe nu ştiu cine. Eu am avut curajul să spun că cine pune mâna pe el, este jale”. Ai avut Miroane, ai avut, cine mai are curajul tău, dar priveşte că pe Zaher al tău au pus mâna şi l-au băgat la mititica. Sigur a fost jale, da’ la ei. Şi de cei măi Cozma îl faci fricos pe domnul Văcaru, adică ce vrei să spui, că ‘mnealui n-are curaj: „Ce-am mai discutat, am mai discutat cu Văcaru. Lui ăsta îi este frică”. Domnu’ Văcaru, spuneţi-ne, aşa, pentru cultura noastră generală, vă e frică? Şi dacă da, de cine? Cititori şi cititoare, una peste alta, a făcut Cozma ce-a vrut şi ce n-a vrut în ţărişoara asta? A făcut! I-a făcut cineva ceva, i-a spus cineva să se dea mai încolo? Nimic din toate astea! Atunci, de ce dracu’ ne mai mirăm că Miron, copilul huilei, face ce vor vagoneţii şi lămpaşele lui? Suntem caraghioşi! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
