Ca să aduc cea mai puternică ţară din lume încoace, v-aţi prins că e vorba e America, mi-a fost imposibil. Dar câţiva americani, chiar şi dintr-ăia pe care i-am aşteptat 25 sau 50 de ani, asta nu mai contează, tot aş fi adus. Asta aşa, ca material didactic, ca forţa exemplului, dacă vreţi, ca să vedem şi noi cum arată mentalitatea aia de învingător, aşa ca să avem şi noi americanii noştri, să-i căutăm să vedem ce au ei în plus faţă de noi. Sigur, cârcotaşi cum sunteţi, vă cunosc eu, veţi da vina pe sistem. Păi, bă tată, e de vină sisteml că încă nu s-a „inventat” americanul care să întârzie la serviciu?
Hai, să vă aud! Păi e de vină sistemul că atunci când unul încalcă legea „zboară” până la lună şi înapoiĂ Nu prea vă înghesuiţi, băieţi, la răspunsuri. Adevărul, e că şi întrebările sunt aşa de grele că nici nu pot fi citite. Hai să vă pun o întrebare simplă: de ce trec americani numai pe verde? Să nu-mi spuneţi că e de vină sisteml că iau primul avion spre Los Angeles. Vă spun tot eu: pentru că, culmea-culmilor, aşa e firesc. Legat de treaba asta am să vă spun cea mai scurtă povestire din lume. Eram pe un bulevard din Washington. Maşinile îşi vedeau de drumul lor, conduse de cetăţeni îmbrăcaţi imepcabil, tortuarele îşi vedeau şi ele de oamneii lor, trecerile de pietoni îşi vedeau de pietonii lor. Strada îşi avea rostul ei, nu o întreba nimeni de ce găzduia atâta forfotă de culori şi atâta linişte. Era o stradă americană, pe care nimeni, dar absolut nimeni, nu era dispus să-i încalce regulile. Şi atunci a apărut ca din pământ, un cetăţean care o traversa printr-un loc nepermis. „Americani, americani – mi-am zis – dar uite că mai au şi ei nişte scăpări”. M-am repezit s-ăl trag în poză pentru istorie. Am dus aparatul la ochi şi când să apăs pe declanşator mi-am dat seama că, pe cetăţeanul ăsta îl cunoşteam de undeva.! Era un cetăţean din delegaţia noastră, era un român sadea! Poţi să mai spui ceva? Nu! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
