Am în faţa mea o ştire şi nu ştiu ce să fac cu ea. Am citit-o de la cap la coadă, am citit-o de la coadă la cap. Ca să mai treacă timpul, am citit-o apoi de la mijloc la coadă. Şi la cap. Tot degeaba. Aşa că m-am apucat s-o citesc din două în două rânduri. De sus în jos şi de jos în sus. Şi de jos în jos. Am citit-o aşa până am tocit-o şi m-am văzut nevoit s-o citesc apoi pe sărite. Din două în două cuvinte. Pe litere. Întâi cele fără soţ. Pe urmă cele fără soţ cu soţ. Este că e cam complicat? Este că nici voi nu ştiţi ce să faceţi cu ştirea mea? A, apropo, nu v-am spus ce se spune în ea… În ştire, dragilor. Scrie acolo că românii cumpără usturoi din Bulgaria. Deci, reţineţi, nu din piaţă, ci din Bulgaria. Şi staţi aşa, că nu v-am zis tot. Românii cumpără cu sacii usturoi din Bulgaria. Deci, nu castraveciori, nu iaurt, nu cozlodui, nu stoicikov, nu naruşenie, nu leka noci, ci usturoi. Cică din cauza asta trenul spre Bucureşti este plin cu saci plini cu această marfă. Iar călătorii merg pe lângă tren. Chestia asta, ultima, nu este cuprinsă în ştire. Am băgat-o eu de la mine din burtă, gândindu-mă logic că un tren plin cu saci este gol de călători şi invers. Acum, după ce v-am spus toată ştirea şi încă ceva pe deasupra ei, să nu mă întrebaţi de ce fac românii treaba asta cu usturoiul, că nu vă răspund. Voi credeţi că v-am informat despre informaţia respectivă ca să pun probleme existenţialiste? Vă înşelaţi. Eu v-am dat ştirea numai aşa, să vă mai treacă niţel campania electorală. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
