După ce le-a trecut euforia cu Universitatea Petofi-Schiller şi după o perioadă de relaş, cauzată probabil de iarna care i-a luat pe nepregtite, ungurii din fruntea UDMR vor ieşi din nou la atac. Presa vigilentă le va taxa din nou pretenţiile, dar câinii latră, ursul merge. La Cluj-Napoca, la Forumul maghiarimii, Lazlo Tokes şi Marko Bela se vor întâlni, poate pentru a mia oară, faţă în faţă. Dar, poate, pentru prima dată, cei doi se vor bate tovărăşeşte pe umeri şi-şi vor uni forţele, pentru că, nu-i aşa, unde-s doi puterea creşte. Întorcând foaia, renunţând deocmadată la chestia cu universitatea, cei doi lideri ai UDMR revin la plăcuţele blingve şi autonomia locală. De fapt, acestea trei, la care se adaugă şi dreptuile coelctive sunt jucăriile pe care maghiarii din România sau mai bine zis, capii lor le manevrează. Şi, întocmai ca nişte copii ce se plictisesc de una, trec la cealaltă, pănă le epuizează. Aşadar, capii maghiarimii vor fi “ocupaţi” ceva vreme de acum încolo. Plăcuţele bilingve au făcut carieră în urmă cu câteva luni când, acolo unde exista o mână de unguri, se lipea o plăcuţă. Politica dusă de UDMR a fost dintotdeauna una a cerinţelor, obligaţiile nefiind punctul forte al acesteia. Când a fost vorba de responsabilitate, când i s-au dat chiar ministere pe mână, UDMR a utiat să-şi facă treaba cum trebuie, lăsând pe mâine ce putea să facă ieri.
Plăcuţele blingve şi autonomia locală sunt, se pare, ariile favorite ale cantautorilor maghiari. Întocmai ca pacienţii cronici, odată la câteva luni, se reia “tratamentul”. De altfel, sunt şi cele mai uşor de realizat, pentru că înfiinţarea universităţii necesită parcurgerea unui traseu lung şi complicat, iar drepturile colective nu sunt o noţiune foarte accesiblă, nici măcar pentru cei cărora le sunt promise.
Aşadar, o dată cu începerea noului an, UDMR trebuie să dea tonul la subiectul anului. Pe care îl vor diseca 365 de zile. Pentru 1999, ungurii au furat startul încă din 1997. Au deja ceva antrenament!
MARIUS TUCĂ
