Parlamentarii români întrunţi ieri în şedinţă comună au hotărât cu majoritate de voturi ca România să participe la forţa multinaţională de protecţie dinAlbania. Aşadar, am făcut-o şi p-asta! Rezolvăm toate problemele de pe-aici, mai avem să le rezolvăm pe cele de aiurea. Rebelii albanezi au făcut praf oţară, golind depozitele de arme şi armament, şi ne găsim noi, care nu ştim prea bine cine suntem, să trimitem 400 de militari voluntari acolo. Şi ca să ne spălăm pemâinii, e o îndeletnicire naţională treaba asta, cică trimitem voluntari, adică, nu trimitem pe nimeni cu forţa, se duce numai cine vrea. Păi atunci, la ce bun votul din Parlamentul României, dacă tot trimitem acolo numai pe cine doreşte? Locuitorii din Vlora deja au spus că îi aşteaptă pe cei care vor ajunge acolo “cu armele încărcate”. Însă nouă nu ne dă de gândit poziţia locuitorilor din Vlora. Noi mergem înainte! Noi vrem să intrăm în NATO şi nimeni nu ne poate opri să trimitem soldaţi acolo, soldaţi care eventual pot muri puţin! Dar ce mai contează câteva vieţi omeneşti atunci când noi punem intrarea în NATO înainea salamului, a graniţelor, a existenţei? Nu mai contează! Mi-e teamă că votul de ieri al parlamentarilor români poate deveni un vot al ruşinii. Să dea Dumnezeu să mă-nşel!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
