Corina Crețu avertizează că putem pierde 300 de milioane de euro și mai bine, bani europeni, destinați construirii a trei spitale.
Argumentul Guvernului e bestial: nu găsește locuri pentru construirea acestor spitale!
Gizăs!
Am auzit multe stupizenii la viața mea, dar ca asta, mai puține. Gen.
Păi lasă, că mai găsim locuri pentru încă zece mall-uri, unu mai mare ca altu!
Ce rost mai are să găsim locuri pentru spitale?
Clădirea Radio, de exemplu.
Clădirea Radio de la Eroilor de-acolo, poate fi transformată în spital. Pe unu l-am rezolvat.
Ia să mai vedem. E un mall care nu merge. E aproape gol.
Mai ajung pe acolo foaaarte rar și bate vîntul mai mereu. Vorbesc cu fetele de-acolo.
Care-mi spun că stau degeaba toată ziua și că n-au clienți.
Că doar cafenelele au clienți.
Că magazinele de cîrpițe n-au clienți. E și normal.
Mall-ul e într-o zonă nasoală a Bucureștiului, nu se duce nici mamaie pe-acolo.
Fie-i țărîna ușoară.
Cu două locuri, numai eu, care sînt extrem de proastă, am rezolvat-o.
Pe a treia am putea-o rezolva și dacă luăm un bloc dintr-un centru rezidențial, început și niciodată terminat, cumpărat de la intelectualu ăla care voia să facă afaceri cu imobiliare și făcut să fie spital.
Plus că se pot repara cele existente și închise pe vremea altui intelectual, Cseke Attila.
Și deci se pot face mai multe spitale.
Guvernul nu poate, Guvernul nu are. Guvernul moștenește grele... ăăăă... moșteniri.
Tind să devin extrem, dar extrem de paranoică și să-mi asum și eu ideea aia că, de fapt, nu se vrea.
Așa că, dragă Corina Crețu, avertizează mult și bine!
O să rămînem cu avertizarea. Și cu multe, muuulte, multe mall-uri.
O să rămînem cu cinema 7D și o să ne dixtrăm la maxx, ca niște mingiuțe mici aruncate în roata aia de la loto.
Și o să ieșim din rotiță amețiți și o să mergem relaxați și amețiți către căsuțele noastre umile și o să deschidem televizorul și o să vedem cît de îngrijorați sînt toți
de sistemul public de sănătate și o să ne bem mințile și o să ne batem nevestele și copiii și apoi o să ne ducem liniștiți să ne culcăm.
Și așa, a mai trecut o zi din viața noastră de avertizați.
