Prin România umblă de zece ani încoace o sperietoare. O foloseşte toată lumea – sindicatele, politicienii, societatea civilă şi cetăţeanul turmentat. Sigur că ea s-a uzat, transformăndu-se într-o sperietoare bătrână, astfel încât nu mai sperie pe nimeni, dar asta nu-i împiedică, pe cei care vor s-o foloseacsă, s-o facă. E ultimul “argument”, e ameninţarea supremă a celor care vor să schimbe ceva sau chiar să dărâme. Nu cred că a existat vreun an din ’89 încoace să nu fie scoasă în văzul întregii lumi. Sperietoarea se numeşte, simplu, pe înţelesul tuturor: “alegeri anticipate”. A fost o vreme, imediat după Revoluţie, când formula respectivă, o dată ce era folosită, dădea fiori celor care se aflau atunci la putere. Când cineva cerea “alegeri anticipate”, apăreau tancurile în faţa Guvernului. Încet-încet sperietoarea s-a transformat într-o simplă strigătură de miting. Şi atât. Ba, mai mult, Adrian Năstase, primul-ministru în funcţie, făcu zilele trecute o declaraţie care lăsă pe toată lumea cu gura căsactă, o declaraţie tocmai despre alegerile anticipate. Cică “unii membri ai PDSR simt că facem concesii prea mari în faţa UDMR şi nu sunt de acord cu cest lucru”, a declarat domnul Adrian Năstase. Şi cum protocolul cu PNL fu rupt, când n-o să mai funcţioneze nici înţelegerile cu UDMR, premierul a anunţat că “PDSR nu va face alianţa cu PRM, ci merge pe soluţia alegerilor anticipate” Tare! Premierul şi preşedintele PDSR, totodată, joacă tare, vroiam să spun. “Decât să vină cineva, <într-o nu ştiu ce ţară, într-o nu ştiu care vară>, să ceară alegeri anticipate, şi-o fi zis domnul Adrian Năstase, mai bine cerem noi”. Zis şi făcut! E o premieră pentru istoria politică postrevoluţionară declaraţia premierului, care, aflat la putere, cere el alegeri anticipate.Inteligentă mişcare, meşter cârmaciul! Ce-o să mai ceară cei din Opoziţie? Ceea ce uită domnul Adrian Năstase, prins prea tare în jocurile subtile ale politicii, este că alegerile anticipate, fie ele şi declarative, nu ţin de foame.
