"Sotietatea tivila", aflata de mult in moarte clinica, s-a trezit dintr-o data din coma prelunga in urma unui vot din Senat. N-am stiut pana mai ieri ca aceasta Camera a Parlamentului poate sa mai si voteze de cand cu avalansa de ordonante de urgenta si, pe deasupra, sa mai aiba si rol curativ. Dar uitandu-ma cat de bine combate coana "sotietate", abia smulsa din ghearele mortii, mi-am dat seama ca m-am inselat. De fapt, ea nu murise niciodata, doar statea asa cu un ochi la lumea din afara si cu altul la lumea dinauntru, veghind netulburata, cu masca de oxigen pe fata, la binele omenirii si la oranduielile ei. Noi, muritorii de rand, am fost luati o tara prin surprindere, pentru ca o stiam aproape moarta, chiar daca se intampla uneori, cand si cand, sa mai clipeasca, amanand astfel in ultima clipa slujba de pomenire. Si am avut motive temeinice sa o credem dusa, daca stam sa ne gandim bine ca atunci cand contabilul mortii, domnul Eugen Nicolaescu, lasat in libertate prin nu stiu ce intamplare, pe scaunul de ministru al Sanatatii, viola in vazul tuturor legile, Constitutia si, in general, cam tot ce ramasese neviolat, pe aici, pe la noi. Nu, atunci, conform zodiacului chinezesc, "sotietatea tivila" tocmai trecea in anul cainelui, care o primise cu un os in gura si de aceea nici macar nu putea sa latre. Este si motivul pentru care contabilul mortii, intr-un puseu de imaginatie bolnava, a trecut la perversiuni legislative, violul dintai al domniei-sale ramanand de acum o amintire placuta pentru opinia publica. In tot acest timp, "sotietatea tivila" tinea ochii larg inchisi, nesimtitoare si rece, fara puls si fara reactie, se pregatea sa miroasa a hoit. Asa cum s-a intamplat atunci cand a aflat, pe patul de moarte fiind, ca tocmai copilul ei de suflet, Monica Macovei, s-a intalnit la Palatul Victoria cu Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu sa discute despre reforma in Justitie. Atunci a fost ultima ei clipire inainte de acest miracol facut de Senat, care a scos-o din starea imbalsamata si muta in care se afla.
Fratilor, "sotietatea tivila" traieste! A-nviat din morti, e vie si nevatamata! A-nviat dupa o lunga si grea suferinta. Sa-i fie tarana usoara!
