Nu vreau să-mi imaginez prin ce a trecut ziaristul Octavian Andronic în noaptea în care s-a trezit în casă cu doi indivizi mascaţi şi înarmaţi cu o puşcă de vânătoare. Însă pot să-mi imaginez în ce fel e protejat astăzi, în România, cetăţeanul. Cel mai simplu cetăţean, dacă vreţi. Atâta timp cât indivizi înarmaţi intră peste om în casă şi sunt gata să-l omoare, automat trebuie să (ne) punem nişte întrebări. Prima, şi cea mai importantă, este următoarea: ce a făcut Poliţia Română pentru descurajarea unor astfel de acte? În goana dusă pentru stârpirea corupţiei, iniţiativă ce te face să-ţi dai jos pălăria, cred că oamenii legii au uitat de cetăţean. Alaamărât care şi aşa trece prin ce trece, ăla căruia un mic atac armat la un moment dat nu-i mai spune nimic. Poliţiştii “se taie” în declaraţii belicoase, se ocupă de diversiuni imaginare, de ceaiuri. Mărturisesc, începând de ieri privesc cu alţi ochi viaţa, oamenii car trec pe lângă mine pe stradă, evit locurile întunecoase şi închise, dorm iepureşte. Înainte de a mă gândi la ajutorul poliţiei, în caz că mi se poate întâmpla ceva, invoc numele Domnului. Şi dacă Octavian Andronic a scăpat cu viaţă din această grea încercare, luptându-se cu disperare, acest lucru i se datorează numai lui şi familiei care i-a sărit în ajutor. Poliţia veghea în acele momente la liniştea şi siguranţa cetăţeanului! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
