Sfânta demagogie

Declaraţiile şefului statului făcute la Focşani au fost tocate mărunt zile de-a rândul. Există un partid care n-a lăsat să treacă zi fără să facă, prin lideriii săi declaraţii referitoare la “incidentul” cu pricina. Al mai aprig, ca întotdeauna când e vorba de dat cu gura, a fost Valeriu Stoica, veşnicul aspirant la conducerea PNL, fost ministru al justiţiei, fost cumătru politic al lui Emil, colac de salvare pentru Babiuc şi alţi “dezertori”. Nu ştiu ce publicaţie, dacă nu cumva mă înşel, i-a dat domnului Valeriu Stoica titlul de omul politic al anului. În ciuda faptului că puteau fi liniştiţi alţi zece oameni care să obţină acest titlul, nu ne putem face că n-am văzut că, pritnre alţii, Valeriu Stoica a reuşit să se rupă de muribunda CDR, să aibă un candidat propriu la Preşedinţie şi, în cele din urmă, să intre în Parlament. Sigur, există voci care spun că artizanul acestor mişcări câştigătoare a fost “bătrânul” Mircea Ionescu-Quintus. Dar, mă rog, acest lucru se va afla mai devreme sau mai târziu. Hai să ne întoarcem de unde am plecat şi să vedem ce vrea să afle cu tot dinadinsul Valeriu Stoica de la Ion Iliescu. Domnia sa vrea, şi pentru asta se perpeleşte rău de tot, să ştie poziţia foarte clară faţă de proprietate a lui Ion Iliescu. De ce faţă de proprietate? Pentru că preşedintele României, ar fi zis la Focşani că sfânta prorpietate e un moft şi, vezi Doamne, domnul Stoica Valeriu, liberal din tată-n fiu şi înapoi, e speriat îngrozitor de această declaraţie. Nu mai poate să doarmă noaptea, îl ia cu răcoare pe la subsorile capitaliste numai gândindu-se ce va zice străinătatea. Sfântă demagogie! Domnule Stoica, mare liberal, domnule, n-a reuşit în patru ani să rezolve nimic legat de proprietăţile imobiliare ale celor care au fost deposedaţi de case. Iar în ceea ce priveşte proprietatea pământurilor şi pădurilor, conu’ Stoica ar trebui să-i pupe mâna lui bădia Lupu. Pentru domnul Stoica Valeriu ar putea fi mai degrabă sfântă neruşinarea cu care vorbeşte de modificarea Constituţiei, nici decum proprietatea. De ce n-o fi modificat domnu’ Valerică o Constituţie vreme de patru ani, când s-a aflat în fruntea bucatelor, rămâne un mister. Să-i zicem “Misterul lui <Stoica şi asociaţii>”. De ce vrea ‘mnealui, se zbate tare de tot, s-o modifice acum, când este în opoziţie – se dă de ceasul morţii, cere socoteală - e un alt mister. Cum ar veni: “Al doilea mister al lui <Stoica şi asociaţii>”. Mister după mister, auzi…