“Nu ştiu nimic despre sex. Am fost măritată tot timpul” (Zsa Zsa Gabor)
Pînă la urmă, ce-nseamnă rafinament?
M-a împins necuratu de-am intrat într-o librărie.
Ȋn librărie fiind, necuratu m-a împins înspre o carte de literatură erotică.
Sînt cunoscătoare, aşa că n-ai ce să-mi spui ceva şocant.
Pe bune! La vîrsta mea, le-am auzit pe toate.
Lumea nu mai e un secret pentru mine.
Ba, dacă vrea lumea, îi mai zic io dintr-ale mele, deci nu, n-ai cum să mă convingi să mai citesc literatură erotică acuma. acuma nu.
Acuma se citeşte pentru creşterea spiritului, nu pentru creşterea libidoului. Pe bune.
Cartea e scrisă de una care există în realitate. (Ai înţeles, da? Deci n-a scris-o o fantomă! )).
Ideea mea e că fata asta de-a scris cartea are un business interesant: organizează evenimente erotice.
Mulţi spun că aceste evenimente erotice pentru cuplurile aşa-zis “deschise” (şi nu numai pentru ele, adică pentru toată lumea, gen), deci mulţi spun că aceste evenimente au un rafinament deosebit.
Băi, deci revin! Ce poate să fie rafinat într-o orgie?
Ce poate să fie aşa de rafinat să ţi-o tragi ca apucatu cu oricine-ţi ajunge prin preajmă?
Să-nţeleg de aici că dacă nu practic aşa ceva, nu eşti rafnat?
Deci dacă n-ai aplecări înspre sexul făcut alandala, la plezneală, stropit cu mult alcool şi drog, n-ai făcut nimic în viaţă şi eşti de căcat.
Ȋncerc o definiţie a rafinamentului aici: rafinament – destrăbălare în masă, cu cel puţin trei participanţi, organizată de una care pune la dispoziţie cea mai tare logistică:
amplasament, mobilier, mîncare, băutură, prafuri, muzică şI alte accesorii, destinate înălţării fiinţei umane pe culmi pe care, altcumva, n-ar fi avut cum să ajungă.
Pe principiul nu-i prost cine cere, e prost cine dă.
Nu. Nu-mi place.
Ȋncerc altă definiţie a rafinamentului: nişte unii lipsiţi de orice orizont moral şi care au lăsat în urmă orice perspectivă cît de cît spirituală, cu scopul practicării biologiei în mod empiric şi necenzurat, pînă cade lat.
Nu. Nici asta nu-mi place.
Ȋncerc o altă definiţie a rafinamentului şi de data asta sper să meargă.
E bancu ăla vechi, cu ce spune unu la o orgie: “băi, cineva s-aprindă lumina şi hai, în plm, să ne organizăm, c-am luat m.ie de patru ori pîn-acum”.
Da.
Asta e definiţia rafinamentului.
Cartea e mişto, dacă eşti un tînăr masturbator.
Henry Miller e o timidă călugăriţă pe lîngă rafinamentele de-aici.
