Între ultima zi a lui aprilie şi prima zi de mai, mai că-mi vine să transform veştile proaste în ierni. Mai că-mi vine să vă ascund că vin scumpirile. La carne. Cea subvenţionată. Şase, vine un 1 mai aproape de post! Căci cei ce ne guvernează nu ne-au menajat mai deloc. Mergem la picnic fără cotlet de porc sau copanul de pui. Nu chiar din lipsă de bani, ci din lipsă de motiv. Motivaţia cumpărătorului de a-şi umple din galantar coşul zilnic. De 1 mai se cuvenea ca el să fie mai plin. În rafturile unei alimentări neluată în locaţie de gestiune, te dor ochii de atâta gol. Se aude chiar praful aşezându-se peste un alt strat depus. În spatele galantarelor, se aude însă pixul “raşchetând” hârtia pe care se fac tot felul de calcule. De către cei care ţin la rece aceeaşi carne subvenţionată ce urmează a avea un preţ liberalizat. De către cei care vor număra piştarii veniţi doar peste noapte în casierie. Şase, vin scumpirile! Noroc că mai există mititeii pe care mici cum sunt îi vom înghiţi la picnic la preţuri digerabile. Şase, vine şi Răducanu! Fără preţuri declarate sau afişate. Fără stimuli gastrici. Vine simplu, ca şi sloganul. Şase, vine Răducanu! Pe care îl poţi “digera” înainte şi după picnic la acelaşi “preţ”. Măi, băieţi, începe tarec ampania asta! Între două preţuri ne mai vine un primar, ne mai vine o scumpire şi până la urmă o să ne vină şi mintea la cap. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
