Servietele ţărăniştilor au devenit dintr-o dată mai grele. În pântecul lor se găseşte ceva ce nu se găseşte la liberali, democraţi, udemerişti, ca să nu mai vorbim de pedeserişti. Responabilitatea lor a crescut o dată cu creşterea greutăţii servietei, ca şi importanţa, de altfel. Dincolo de încuietorile servietei stă ascunse secretul preamăririi în viaţa politică, dincolo de încuietori poate să zacă gloria în toată goliciunea ei. “Senvişurile” nu mai au loc în servietă, aspiraţia la firmă cere sacrificii, ţărănistul nu-şi poate permite salam şi carieră în acelaşi timp. Şi toate astea se întâmplă de când preşedintele PNŢCD, Ion Diaconescu, a declarat că, aşa cum pe vremea lui Napoleon fiecare soldat purta în raniţă bastonul de mareşal, aşa, astăzi, fiecare ţărănist poartă în servietă funcţia de prim-ministru. Ca să vezi, Napoleoane! Să vezi acu’ ce trafic se naşte cu servietele de ţărănişti, să vezi acu’ tensiuni interservietale, să vezi acu’ industria pielăriei în floare, să vezi acu’ bănuieli pe purtătorii de serviete. Că vorba aia: câţi purtători de serviete, atâţia posibili prim-miniştri. În sfărşit, visul tuturor e gata să fie împlinit: o ţară de prim-miniştri am vrut, oţarăde prim-miniştri o să avem.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
