Când dl Petre Roman vorbeşte de solidaritate încep să tremure munţii! Plânge o vâlcea! Rândunelele se întorc din ţările calde! Codrul începe să geamă în pumni. Şi ca să dăm în gât toată întâmplarea asta, pentru a n-o mai lungi să spunem că atunci când Petre Roman vorbeşte de solidaritate, natura moartă se întoarce pe partea cealaltă. Domnul preşedinte al Senatului a confundat odată, la naştere, cerul cu năframa sau năframa cu cerul, amănuntul ăsta ne scapă, aşa cum a scăpat şi domnia sa de furia minerilor, şi de atunci confundă estul cu Colentina şi Spania cu Balta Albă. Sentimentul dvs., dle Petre Roman, “de minimă solidaritate şi politeţe” nu cred că poate exista decât pe hârtie. M-aţi acuzat de limbaj suburban şi delicat de presă! Am stat şi m-am gândit dacă ar fi bine să vă dau niţel în judecată! Ar fi inutil! Pe dvs. o să vă dea în judecată viaţa! Aşa, dintr-un “sentiment de minimă solidaritate” faţă de adevăr! Încep să cred, mi-aţi dovedit-o în noaptea de luni cu prisosinţă, că pe perioada cât aţi activat ca rugbyst laToulousev-aţi pierdut cu totul altceva decât ce se credea până acum! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
