Dragă justiţie, sunt eu, ministrul Cutărecu, şI în calitatea mea de demnitar cer amânarea procesului pentru colegul nostru de partid. Menţionez că problema ete cunoscută şi aproabtă de forurile conducătoare şi se fac detalierile necesare în vederea ştergerii urmelor. Pentru acest motiv vă solicit amânarea cauzei”.
Iată un model clasic de scrisoare oficială pe care un demnitar al statului o poate trimite pe adresa unui tribunal şi, de ce nu, pe adresa Curţii Supreme de Justiţie, pentru a influenţa soluţia într-un anumit caz.
Iată însă cum poate suna o scrisoare neoficial, arătând astfel, mai pe înţelesul tuturor, adevăratul scop al misivei: Alo, nenea judecătoru'? Sunt eu, unsul lui Dumnezeu în funcţia de muritor de rând, şi te sunai ca să-ţi spun că o să primeşti o scrisoare oficială din partea mea, scrisă fără frica Celui de sus. Vezi şi tu ce faci, că sunt ăştia de prin organismele internaţionale cu ochii pe noi, aşa că dacă o să te întrebe cineva vreodată cum am încercat eu să te influenţez, tu să-i spui că independenţa justiţiei, în cazul nostru, fu' mai presus deorice.
Stau şi mă întreb, văzând aceste cazuri de influenţare sau, mai bine zis, de intimidare a justiţiei, de câte ori un demnitar al statului a încercat să folosească ştampila instituţiei pe care o conduce pentru cauza unui cetăţean oarecare ce-şi caută de ani de zile dreptatea prin tribunal.
Probabil că acest lucru se va fi întâmplat numai după ce omul nostru a murit cu dreptatea în mână.
