Ştiai tu, Mugurele, că leul nostru se duce încet în groapă? Că nici nu mai muşcă? Coama n-o mai scoate nici măcar din cuşcă? Generalii ies în stradă fără să le pese că mai este cineva să-i creadă. Leul îşi ascute gheara în pieptu-i costeliv, codrul închide poarta fără de motiv. Mugurele, fă ceva cu fiara de dolar, dacă vrei ca ţara să mai aibă buzunar. Leul nostru aşteaptă hălci de carne, ciozvârte nu mai rabdă, e gata să-şi vândă pe dolari şi blana, simţurile şi ochii săi hilari. Fă-i, te rog foarte mult, o injecţie mică de capital sau învaţă-l să cânte la pian, învaţă-l să mănânce jar. Nu te lega, Mugurele, de rima apărută aici în ziar, mai bine fă ceva, strânge de gât un dolar. Din averea ţării ţi-a rămas doar biciul, tu trimite leul ca să pască oi în munţi şi pune banca să numere „chiciul”. Îmbracă-l în frac, dă-i cu pămătuful pe mustăţi, învaţă-l să ceară de nevastă rubla că altfel, Mugurele tată, iarăşi face buba. Noi cam atât avut-am ca să-ţi spunem, Mugurele, iertată să ne fie rima, vezi şi tu ce poţi să faci cu leul ăsta că, uite, el trebuie să mai adune 2.802 prieteni ca să facă, doar, cât un dolar. Ştiai tu, Mugurele, că leul nostru se duce încet în groapă, şi măcar dacă ar fi cea cu lei, vândută şi aia de servi şi lache? Nu ştii nimic, îţi spun eu! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
