Emil Constantinescu a fost prins cu scriptoru-n sac. Mult lăudatul discurs al preşedintelui, despre care s-a spus că fuses memorat, a fost, de fapt, citit de pe două ecrane invizibile din sală. Simplu ca bună-ziua! Astfel, singurul moment specataculos la care românii rămăseseră cu ura căscată, văzând cum preşedintele care are engleza la degetul mic, s-a dus pe apa Potomacului. Vinovat principal: scriptorul. Această invenţie păcătoasă din care s-a înfruptat şi preşedintele nostru pe furiş. Cum colegii mei de la alte ziare au explicat deja de ce Emil Constantinescu sau, mai bine zis, pentru cine a făcut acest lucru – pentru nărodul de acasă aflat în faţa televizorului - nu-mi rămăne decât să repet ceea ce am spus de atâtea ori: atât preşedintele, cât şi coaliţia aflată la putere vor să conducă doar cu goarna şi ecranul magic. Pentru ei,ţarae o noţiune abstractă, o scamă pe reverul hainei, pe imaginea lor scrobită până-n pânzele albe de dragul străinătăţii. Nu poţi să spui la nesfârşit oamenilor că afară e răcoare, chiar dacă pui mâna pe Institutul de Meteorologie, atâta timp cât oamenii de-abia mai respiră la umbră. Preşedintele Constantinerscu are ultima şansă, nu pentru multă vreme, să înlocuiască scriptorul, pe care l-a folosit la Congresul american, cu realitatea. Altfel va veni o zi în care lumea nu va mai crede niciun cuvânt al său, crezând că-l citeşte după scriptor. Ba mai mult, că nu a ales un preşedinte, ci un scriptor.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
