După ce Constantn Zgâmbău, însoţit de două surori gemene, a blocat căile ferate române, pictând o mulţime de studenţi schimbând macazurile, greva studenţeacsă a încetat. Greva studentului Zgâmbău! Căci au fost două greve disticnte: greva studenţilor şi greva studentului Zgâmbău. Aceasta din urmă s-a încheiat, aşa cum deja aţi aflat, pe unul din peroanele Gării de Nord, lângă nişte aurolaci. Cealaltă grevă, mare şi frumoasă, a fost o lecţie de democraţie predată de către studenţi pe străzile Capitalei şi nu numai. Fără bâtă, cu sloganuri acide pe care cei vizaţi le-au visat nopţi întregi, fără a se transforma în demonstraţii anarhice, mişcările studenţeşti au scos la tablă guvernanţi, politicieni, profesori, ocazie cu care s-a văzut, au ieşit la suprafaţă mulţi corigenţi, şi chiar un repetent, în persoana dlui Ianculescu. Ba, mai mult de atât, anumite forţe politice au încercat să pună gheruţa pe micşarea studenţească, însă spre cinstea lor – cinste lor, cinste lor! – studenţii au dat lecţii de pedichiură. Ce s-o mai lungim, cu toate că merită, eu mişcare studenţească ca asta n-am mai văzut decât în filme. Şi, din câte îmi amintesc, se mai întâmplă uneori şi nu-mi vine să râd în distribuţie nu există nici un Zgâmbău. Cu toată părerea de rău pentru dl Zgâmbău, e băiat simpatic, după ce îşi câştigase o popularitate rară, a dat cu pensulele-n fasole. Trebuia să existe o monedă la schimb pentru Ianculescu şi moneda aia s-a numit Zgâmbău! Asta e! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
