Mi-aduc aminte şi-acum. Parcă a fost ieri. Imediat după Revoluţie sau Dumnezeu ştie ce a fost atunci, în ţara noastră, mai exact în Bucureşti au sosit nişte maşinării pentru curăţenia oraşului. Cei care le trimiseseră probabil nu ştiau că la noi avusese loc, în acelaşi timp cu revoluţia sus-amintită, şi revoluţia gunoaielor. Erau aşa de plăpânde maşinările astea, aşa de fine, ca nişte egrete erau, de-ţi venea să zbieri când te gândeai că trebuia să strângi cu ele gunoiul din Bucureşti. În cel mai bun caz, utilajele astea puteau să aspire o frunză de pe stradă, un fulg de plop de pe trotuar sau firele de praf.
Dar cum praful pe la noi nu fusese şters de vreo cincizeci de ani, era destul de greu ca ele să facă faţă. Băi, tată, noi avem gunoi adevărat, mormane de gunoi! Cred că ocupăm un loc fruntaş în Europa şi în lume la producţia de gunoi. Suntem în stare să facem gunoi dintr-un capac de bere, dintr-o frunză, cât şi dintr-un candidat la Preşedinţie. Nimeni nu ne întrece la gunoaie. De-aia mă bufneşte râsul când mă uit cu cât tam-tam este anunţată intrarea în ţară a celui mai modern utilaj de salubritate, fabricat de firma germană Otto şi care este destinat colectării gunoaielor din Bucureşti.
Acest utilaj, care este cunoscut sub denumirea de „All-in-One”, este o premieră nu numai pentru România, ci şi pentru Europa Centrală şi de Est. „Alioane” ăsta, daţi-mi voie să-i spun aşa, va face munca de colectare a trei maşini de gunoi, utilizând o tehnologie de vârf în domeniul salubrităţii urbane, ceea ce înseamnă că timpul de transport al deşeurilor menajere la groapa de gunoi se va scurta de trei ori. Gunoiul din Bucureşti a intrat în panică, tremură din toate încheieturile. Cerşeşte milă şi îndurare prin faţa primăriilor, a ministerelor. Însă „Alioane” e hotărât să nu mai ierte nimic. Ura! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
