Suntem mai săraci cu o zi. Mâinile transpirate caută mia de lei cuibărită în crăpăturile ponositei haine. Ne zgâim la “Publicitate”, doar-doar ne-o sări parizerul pe masă. Degetele au străpuns ciorapii, alungând apa ce intră prin găurile adidaşilor. Ne rugăm la Dumnezeu numai dacă avem profit.Ne închinăm la oricine azvârle către mâna tremurândă un amărât de bănuţ. Visăm la burţi sătule, case cu piscine şi la gângurituri de copii. Sperăm. Uităm de şomaj, preţuri hiperbpolice şi văicăreli cotidiene. Privim peste gard la bulgari şi scuipăm în sân. Se poate şi mai rău! Strângem din curea şi din dinţi, la gândul că reforma “Ciorbea” – scrisă, ce-i drept, cu pixul FMI – va găsi cărarea economică cea bună.
Nu-i timp de vorbe. Să punem umărul la treabă, fără a mai spera că moare vecinul şi îi luăm capra. Strigăm cât ne ţine pieptul că am votat schimbarea, însă am uitat să votăm şi în interiorul nostru. Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba! Trombonim pe toţi care ne ascultă că mâncăm idealuri măreţe pe pâine. Decretăm prine legea cuvântului că avem imunitate pentru speranţele noastre, dar stăm cu mâinile în sân. Dăm vina pe clălalt că nu şi-a făcut treaba. E timpul să uităm de lenea ce ne-a încălecat sufletele! La muncă! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
