Şapte ani...

Într-una din zilele săptămânii trecue, Jurnalul Naţional a împlinti şapte ani de la prima apariţie. Lumea nebună în care trăim a făcut să treacă neobservată, inclusiv pentru noi această aniversare. Şapte ani de existenţă pentru un cotidian înseamnă enorm, fie şi numai dacă te uiţi în jur şi observi că mulţi au fost, puţini au rmăas. Am supravieţuit şi ne-am impus în presa cotidiană pentru că, înainte de orice, am fost independenţi. Financiar, patronatul trustului de presă din care facem parte este unul puternic, echilibrat şi mai ales, serios. Seriozitatea oamenilor de afaceri într-o Românie sfăşiată de imperii de carton, corupţie şi sărăcie a devenit o floare rară. Am avut de partea noastră şi tinereţea. Mediade vârstă a Jurnalului Naţional n-a depăşit niciodată, în cei şapte ani de existenţă, 25 de ani. Redacţia noastră a fost şi va rămâne o redacţie tânără. Şi acest lucru contează enorm într-o lume aflată într-o continuă schimbare, într-o continuă mişcare. Percepţia realităţii are în tineri cel mai bun barometru, pentru că ei sunt cei care construiesc şi schimbă realitatea, ca să folosesc un posibil slogan. Dar fără independeţa editorială, toate celelalte aspecte ale persei cotidiene ar deveni nişte simple cuvinte într-o listă cu elemente necesare pentru a face un ziar de succes. Fără independenţa editorială nici măcar independenţa financiară nu-şi are rostul. Forţa şi influenţa  cotidianul nostru au stat în toţi aceşti ani în primul şi primul rând în independenţa editorială. Îi desfid pe cei care ar veni să susţină contrariul. Ştiu foarte bine ce spun şi, în afara unor subiectivisme absolut fireşti, Jurnalul Naţional a făcut o presă onestă, echilibrată şi independentă. Şi pentru tinerii ziarişti care au învăţat şi crescut în redacţia Jurnalului naţional acest lucru a contat enorm. Şi de asta o să-şi dea seama mai târziu, dacă nu cumva au realizat încă de pe acum. De reproşat ne reproşăm dacă e să fim sinceri până la capăt, că din diferite motive ziarişti crescuţi în redacţia Jurnalului Naţional şi-au luat zborul cu prea multă uşurinţă spre alte ziare şi televiziuni. Şi nu sunt puţini cei care au învăţat meserie la ziarul nostru şi astăzi au devenit nume importante în presa din România. Ba, ciar dacă i-am strânge pe toţi la un loc, am face cel puţin două-trei redacţii de primă mână. Oricum, eu le mulţumesc tuturor, viaţa merge mai departe. Pentru viitor, ne propunem ca Jurnalul Naţional să devină ceea ce ne-am  propus  şi în urmă cu doi ani, când am şi schmbat formatul, adică un ziar dedicat poporului român, un ziar care să se bată fără menajamente pentru primul loc în  preferinţele cititorilor de cotidiene din România. De-acum înainte avem şi cei şapte ani de-acasă, şapte ani de presă la zi. Nu ne rămâne decât să ne apucăm de treabă. La mulţi ani, Jurnalul Naţional!