Ce bine ar fi dacă n-ar exista ziua de luni. În ziua asta parcă trebuie să faci tot ceea ce n-ai făcut săptămâna care abia a trecut. Luni, toată lumea e nervoasă, nimeni n-are timp, toţi cei cu care intri în contact sunt prost dispuşi. Ce să mai vorbim, ziua de luni e îngrozitoare, asta şi pentru că e prima zi după week-end, dar şi pentru că în fiecare zi de luni ai sentimentul că o iei de la capăt, că nimic din ce ai făcut până atunci n-a fost aşa cum trebuie. Şi, ce să spun, după ce a trecut ziua de luni, vine ziua de marţi.
Marţi, 3 ceasuri rele, oboseala de după ziua aia nenorocită de luni îşi spune cuvântul. Iar dacă mai pică şi pe 13 începi să-ţi doreşti ca nici ziua asta să nu existe şi să începi săptămâna cu ziua de miercuri. Da, categoric, pentru români cel mai bine ar fi ca săptămâna de lucru să înceapă de miercuri. Cu condiţia ca în după-amiaza de miercuri să te poţi duce la meci, dacă este etapă, sau la un meci al echipei naţionale, dacă e cazul.
Joi trece repede cu gândul la sfărşitul de săptămână care la români începe de vineri, cam aşa, pe la prânz. Când încep să se rupă clanţele, uşile pentru a ajunge mai repede acasă, şi atunci cu o săptămână ca aceea descrisă mai devreme, românul va începe să iubească economia de piaţă, valorile democraţiei şi în cele din urmă capitalismul. La muncă, români!
