Daţi-mi o palmă să fiu convins că nu visez. Ciupiţi-mă să mă trezesc sau să cred că este pură realiatea. Am trăit s-o vedem şi p-asta! Un senator cât este el de senator, a demisionat din Parlament. Nu pentru că fotoliul numai era comod, nu pentru că maşina a parcat la scară, dar a rămas în pana prostului, nu pentru că absenţele din Parlament au depăşit cu mult numărul zilelor dintr-un an, nu pentru că nu mai avea în casă saltele sub care să pună certificatele de proprietar de pe la multele şi desele SC-uri, ci pentru că, sărmanul senator, a devenit mai sărac decât era la intrarea în Parlament. Ştergeţi-vă lacrima din colţul ochiului şi băgaţi mâna adânc în propriul buzunar să facem o chetă pentru a-i lua bietului senator un bilet la Inter-City şi să-l trimitem acasă pentru a se apuca omul nostru de ceva cinstiti, să câştige un ban alb pentru zile şi mai albe. Ar fi o chestie să le-o spunem franc în faţă celor care se gândesc la căldurica unui scăunaş în Parlament că nu este bine ceea ce fac. Ar trebui să le spunem să se vindece de boala candidaturilor pentru că Parlamentul ăsta te duce de râpă, ba chiar te pune să-ţi vinzi şi maşinuţa cumpărată din banii forte din vechiul regim. Nu este mai bine, domnilor care vreţi să treceţi prin Dealul Mitropoliei sau pe la Sala Omnia, să aşeptaţi să vă faceţi un cont măricel în bancă şi apoi să veniţi la Bucureşti în Parlament pentru a avea nişte mărunţiş de cheltuială. Pentru că, după cum vedeţi, parlamentarii nu se îmbogăţesc după cum greşit am înţeles noi ăştia mărunţii, ci dimpotrivă, te aduce la sapă de lemn. Mă-ntreb atunci de ce se înghesuie toţi politicienii ăştia ai noştri să ocupe ici colo câte un loc pe un boţ de hârtie. Chiar să nu ştie ei ce-i aşteaptă? Când mă gândesc cu adevărat, zău că mă apucă mila. Şi-mi şterg lacrima din colţul ochiului. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
