Sunt vii. Şi mai şi scriu. Sute de pagini, mii. Memoriilelor nu mai au răbdare. Istoria i-a răbdat însă. Într-o Românie care numai de memoriile lor n-are nevoie, lansările de carte se in lanţ. La început a fost Răzvan Popescu, fostul purtător de cuvânt al lui Emil Constantinescu. A venit rândul lui Radu Vasile, fost prim-ministr. Ca apoi să încheie seria celor 3 Emil Constantinescu, fostul şef al lui Răzvăn Popescu. Trecem peste faptul că pe aici, pe plaiurile mioritice, memoriile au apărut după ce aceia care le-au scris erau de mult trecuţi în lumea umbrelor. Marele dezavantaj al tradiţiei de care scriam este că acela care a scris memoriile nu poate să participe la propria sa lansare. Or, cei care şi-au lansat recent memoriile nu puteau să piardă momentul să mai iasă o dată la rampă, nu puteau să piardă o astfel de ocazie nici morţi.
Emil C., pe numele de scriitor, a scos 4 volume sub titlul “Timpul dărâmării, timpul zidirii”. Păi, mă întreb, când o să mai scrie încă 4 volume pentru timpul zidirii? Că timpul dărâmării doar l-am trăit cu toţii! Şi mă întreb pe cine o să zidească înăuntru meşterul Emil C.? Sper să nu fie doamna Zoe Petre? Nu de altceva, dar mi-e teamă, există riscul, că vom rămâne fără memoriile sale.
