S-a protestat aseară în România. Şi e bine, pentru că unul din drepturile câştigate în 1989 este şi dreptul de a protesta, iar atunci când se întâmplă porcării, şi slavă Domului de astea nu ducem lipsă, dreptul devine aproape o obligaţie.
Un protest însoţit de cunoscutele trompete online, că se încearcă forţarea intrării în Parlament, că protestatarii sunt dirijaţi din umbră ba de unii, ba de alţii, în fine obişnuitele petarde prin care tot soiul de organe şi organizaţii au încercat să tragă spuza pe turta lor.
Nu ştiu însă dacă protestul şi-a atins scopul, dacă a pătruns până la cei incriminaţi, gruparea infracţională organizată numită "clasa politică".
De ce spun asta?
Pentru că după atâta amar de vreme în care funduri simandicoase de parlamentari au tocit scaunele din Parlament, clasa politică nu cred că a înţeles mare lucru. Oricum pentru ei cuvinte ca onoare, cinste, integritate nu există în dicţionar şi, în condiţiile astea, tare mă tem că au privit protestul de aseară cam cum ar privi la ştiri o demonstraţie dintr-o ţară străină, fără subtitrare: nu înţeleg ce spun oamenii ăia acolo şi nici de ce s-au adunat.
Veritabili autişti sociali, componenţii clasei politice sunt convinşi că există două Românii: a lor şi a noastră şi e clar că pe ei îi interesează doar România lor.
A noastră e vizibilă pentru ei doar din 4 în 4 ani.
