"Ecce homo", ne-au zis odată strămoşii noştri şi ne-a intrat bine-n cap. De atunci şi până astăzi tot căutăm omul care să ne scoată la liman.
Am încercat cu Iliescu, am zis: "gata, ăsta e omul care o să ne dea lapte şi salam la liber şi pâine cu democraţie". Da' n-a mers, că n-a vrut cucuveaua.
Am încercat şi cu Constantinescu, că prea aducea cu Cuza. Ne gândeam: "să vezi acum cum defilează unii şi alţii pe străzi cu ocaua mică şi ocaua mare", da' n-a mers nici cu el, că l-a învins sistemul.
Consecvenţi sau poate doar naivi, am mai încercat odată cu Iliescu, că-şi mai cizelase zâmbetul, îşi mai şlefuise limba de lemn şi ne-am zis să-i dăm şi o a două şansă, da' a naibii cucuvea nu s-a dat dusă. Şi ne-a trecut.
Am zis că dacă nu merge cu mamifere de uscat, să căutăm pe mare. Şi-am dat de Băsescu. Ăsta părea băiat simplu şi prietenos, din popor, om cu care ai bea o bere. Doar că am constatat că o bere e absolut insuficientă.
Şi ne-am zis că poate un neamţ ne aduce izbăvirea. Dar, ce să vezi, ghinion.
Acu' văd că toată lumea-şi pune speranţa în Cioloş, el e "the new shit", e noul om providenţial pentru România.
Oare când o să ne treacă? Oare când o să învăţăm că fiecare din noi e un om providenţial? Oare când o să scăpăm de sindromul tătucului?
Pentru că doar atunci o să scăpăm şi de faţa asta mirată pe care o facem periodic, faţă de mireasă părăsită-n noaptea nunţii.