Românii au mâncat lebedele austriecilor. Românii au spart magazinele şi casele nemţilor. Românii au… câte n-au făcut şi desfăcut românii. Păi de unde să ştie ei, neamţul, săracul, că rom nu e totuna cu român sau că limba română nu este aceeaşi cu romano? Neamţul e obişnuit cu cuvintele compuse. Or, „român” este compus din „rom” şi „ân”, deci al doilea derivă din primul. Asta, bineînţeles, după mintea neamţului obşnuit cu calculele precise. Tot aşa i-a numărat el şi pe tâlharii din Germania care aveau ceva în comun cu „rom”, fie că era limba vorbită, fie că era băutura preferată ori naţionalitatea. I-a dat neamţului rezultatul 150 de tâlhari români (rom+â+I) care jefuiesc în bande şi sunt coordonaţi de securitatea din Romm+ân+ia. De unde au dedus ei ultima parte, să nu mă întrebaţi că nu ştiu. Dar, domnilor nemţi, ştiu alta mai bună decât alea pe care ni le-aţi zis voi. Noi nu trimitem pe nimeni să vă fure, dar nici nu venim să vă prindem hoţii. Noi îi prindem pe ai noştri şi pe ai altora veniţi pe-aici în week-enduri în concediu, ori doar aşa, în trecere. Şi, domnilor, nu orice hoţi de aparate de ziare ori buticuri. Noi prindem hoţi de bănci. De bănci de bani… asta, de şilingi voiam să spun. Hoţi de un milion şi jumătate de şilingi. Hoţi din Austria, de acolo de unde romii au înfăşcat lebedele şi li s-au dus vestea la români. Domnilor nemţi, acestea fiind zise, trebuie să spunem şi moarala: trebuie să mai veniţi pe la noi, să învăţaţi cum se prind hoţii adevăraţi în scurt timp şi să mai învăţaţi şi că românii nu sunt întotdeauna romi. Vă aştept cu drag! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
