Am stat şi v-am ascultat totă noaptea aşa cum v-am promis. Păi dacă nu vă ascult pe voi, cititorii mei, atunci pe cine să mai ascult? Voi sunteţi cei care nu-mi dau pace, libertate nici atât! Voi sunteţi cei pentru care îmi sacrific cuvintele pe altarul propoziţiei, cei la care n-aş renunţa chiar dacă mi s-ar oferi o Europă unită, şapte tratate de bază, un pahar de apă minerală, kilograme întregi de aur, argint şi diamant. Eu nu dau un cititor de-al meu nici pentru 1000 de cititori în stele plus şapte sute de cititori în palmă la un loc! Cititorul meu e cititorul meu şi nu-l dau la nimeni! Vrea vreunul dintre voi să plece către cuvinte mai calde? În principiu n-am nimic împotrivă, dar să vină să-mi spună şi mie ce i-a determinat să facă gestul ăsta, să lase loc de bună dimineaţa. Să-mi spună ce i-a nemulţumit la mine, sunt gata să primesc reproşuri de la felul în care am pus căciuliţele la â până la modul de folosire al predicatului. Vreţi să efectuaţi o revoluţie care să fie numai a voastră, adică o revoluţie a cititorilor, atunci eu sunt pregătit să ies în faţa voastră, în balconul Comitetului Cental al Cititorilor şi am să vă promit de acolo, de sus, că pe viitor voi folosi numai cuvinte frumoase, drăguţe şi mult mai mari să mulţumească pe toată lumea. Numai atât vă rog, să nu strigaţi: Tucă apare, metafora răsare! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
