Începând de luni, peste tot va curge miere şi lapte. Deja sunt foarte îngrijorat în privinţa achiziţionării recipienţilor în care în care se adună aceste două dulci produse şi cred că îngrijorarea asta trebuie să vă cuprindă şi pedumneavoastră. Partea mai proastă este că, la un moment dat, de atâta miere şi lapte n-o să se mai găsească sticle şi borcane. Nu ştiu dacă fabricile de sticlă sunt pregtite să facă faţă cererilor ce vor apărea în următoarele zile. Nu de alta, dar e posibil ca economia României să intre în colaps. Putem ajunge în situaţia în care poporul va ieşi în stradă şi va striga nu „Jos comunismul”, nu „Vrem libertate”, nu „21-22/Cine-a tras în noiĂ”, ci „Cumpărăm sticle goale, sticle goale cumpărăm!” Cu tot respectul pe care-l port cămărilor dumneavoastră, sunt nevoit să vă spun că a sosit ceasul să renunţaţi la sticlele cu bulion, borcanele cu castraveţi, cele cu dulceaţă, cu zacuscă şi compot, ca să nu mai vorbim de bidoanele şi butoaiele cu varză. Dictatura murăutrilor a luat sfârşit, revoluţia gogonelelor a fost înăbuşită în zeamă de varză. Urmează revolta laptelui şi a mierii, vacile şi albinele vor fi ocrotite prin lege. Şi va veni şi ziua în care laptele şi mierea se vor fi sfârşit. Părerea mea e că va urma revoluţia căluşurilor de catifea sau, dacă vreţi de pluş. Întotdeauna după o revoluţie dulce urmează o revoluţie amară. Singura întrebare pe care trebuie să ne-o punem după revoluţia laptelui şi a mierii este dacă vom mai avea dinţi. Că de lătrat suntem sătui. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
