Reporterii nefiinţei

Îi vezi adunaţi în haită adulmecînd "subiectul" cît mai este viu, sau măcar cît încă mai este cald, dacă s-ar putea să-i transmită ei moartea în direct, să prindă un cadru cu sufletul omului ieşind, ratingul nu mai are răbdare nici cu viii, darămite cu morţii, ratingul le stăpîneşte conştiinţele şi omenia, n-au mamă, n-au tată, n-au nimic, pentru ei cancerul şi leucemia nu sînt boli, sînt purtătoare de audienţă, cancerul şi leucemia nu aduc nenorociri, ci market-share, tehnologia informaţiei trăieşte din boli incurabile, crimele şi violurile de la ora cinci nu mai sînt la modă, sînt demodate, virusuri şi boli de ultimă oră se bat în prime-time pe telespectatori, cioclii sînt bine pregătiţi de la faţa locului, pot să transmită orice diagnostic avînd zîmbetul pe buze, ar fi în stare să dea şi capacul coşciugului la o parte pentru un punct de audienţă, să scormonească în colivă pentru o bomboană în exclusivitate, pentru un bănuţ în premieră, pînă la urmă, de ce nu, ar aduce şi mortul la cadru ca să-l întrebe care e starea lui de spirit, ce simte, cum se mai simte şi ce se mai aude prin lumea de dincolo, dacă e posibil să intre în direct şi în buletinul de ştiri următor, un pic de audienţă n-ar strica şi la ora aia, iar ca transmisia să fie completă şi audienţa năucitoare, reporterii nefiinţei şi-ar dori şi "un direct" cu moartea, nu mai mult de două-trei minute în care să ne spună dacă pe lumea ailaltă sînt manele şi, mai ales, dacă e rating...