Motto: „V-ar plăcea să aveți o mamă ca mine?” (Florian Bichir, într-o emisiune la Realitatea)
Îl iubesc pe Remus Cernea. Remus Cernea este pentru noi/ intelectualu doi.
Că primul sînt io.
Remus Cernea este un mare gînditor și trend-setter. Trend-setter irlandez.
E printre intelectualii care desconsideră trei milioane de semnături care s-au adunat pentru ca termenul de „familie” să fie definit, în Constituția
României, drept, legătura dintre un bărbat și o femeie.
El dă cu pumnu-n în masă ca un adevărat și spune că și gheii trebuie să aibă drepturi, de parcă le-a luat cineva drepturile și le-a pus sus, pe dulap, să n-ajungă ei la ele.
Cernea nu pare să-nțeleagă, sărmanul, că nimeni nu stă în calea fericirii gheilor pe care-i apără chiar cu prețu vieții, dacă e nevoie, că nimeni nu se pune de-a curmezișu cu iubirea, cu astea, și că toată lumea e liberă să iubească pe cine vrea mușchii ei.
Că știi foarte bine cum e cînd te lovește iubirea!
Că cînd te lovește iubirea nu mai contează și sexul.
Ca-n bancu ăla, că iar spun bancuri: „Și cum a fost ieri, la întîlnire?”,
„Muamă, a fost bestial!
Și în bucătărie, și pe hol, și aici, în living, și-n baie, și peste tot, îți dai seama!”,
„Păi și aia mai putea?”
„Dă-o-n plm, că n-a mai venit!”.
Deci se poate să iubești chiar și de unu singur cînd te apucă!
Că cînd te-apucă iubirea, te-apucă, frate, că, na!
Nimeni, nici cei trei milioane de proști care au semnat petiția BOR, nu stă în calea fericirii nimănui!
Să ne-nțelegem!
Tot ce vor cei trei milioane de „troglodiți”, cum am citit pe blogul unui alt intelectual cu trade-mark, nu se pune de-a latu iubirii lor.
Nici să vrei și tot nu poți. Aia e!
Iubirea e ca destinu: irefutabilă, frate!
Să să iubește oricine cu oricine, cum vrea inima lor!
Să să iubește pe roci, pe stînci, să să iubește pe flori, pe crizanteme, să să iubește pe ploaie, pe nor, pe temperaturi mari pentru această perioadă a
anului!
Nimeni nu stă în calea iubirii gheilor, dar lucrul pentru care milităm noi, cei trei milioane de proști spălați pe creier, este însuși conceptul de familie, care, că mă și enervez acuma, e definit și definibil, de la Geneză încoace, ca o alianță între un bărbat, mama lui de bărbat și o femeie, mama ei de femeie!
Că ei înșiși, ca minoritari cu preferințe sexuale ce nu ne privesc pe noi, vin din comuniunea a două sexe diferite, cu adeneuri diferite și așa.
Nu le spune nimeni să nu să iubește!
Ba să să iubește „ca pe Doamne ferește”, vorba piesei de hip-hop, da să lase termenul de familie, că nu e pentru ei.
Ei să fie în comuniune, în plasament, în ce-or vrea ei, dar termenul de familie, să mă scuzați, e ceva ce definește încă mult mai mult decît asocierea dintre un principiu feminin și unul masculin.
Familie creează, de exemplu, prunci vii, pe care-i hrănește cu lapte.
Familie înseamnă dedicație, asumare, înseamnă alte criterii pe care ei, gheii, nu le au și nu le înțeleg și nu le împărtășesc, pentru că ei sînt foarte luminați la minte și nu înețeleg asemenea idei retrograde.
Unde mai pui că, potrivit statisticilor, un cuplu de gay durează, în medie, un an - un an jumate și că, gheii înșiși admit că au șapte – opt parteneri pe an.
Asta chiar dacă formează un cuplu, da?
Deci că fidelitatea, să mă scuzați, e, la ei, ca și gheii la femei.
C-am făcut și-o rimă acuma.
Și că, oameni buni, nonintelectuali, troglodiți, retrograzi, spălați pe creier și proști, a permite ca și gheii să fie incluși în definiția familiei ar însemna un prim pas către ceea ce se urmărește, de fapt, diseminarea familiei.
Hai la grămadă, cu toții: băieți cu băieți, fete cu fete... peste cîțiva ani, o să-l vedem pe Cernea cum militează pentru poliamoreism ca o componentă naturală a societății.
Sau pentru drepturile unor minorități sexuale cu preferințe zoomorfe de a forma familii cu pinguini. Sau cu dromaderi.
Sau cu Heliobacterius Pilori. Sau cu Drosophilla Melanogaster.
Deci îl iubesc pe Remus Cernea.
Vorba lui Bichir: „Eu vreau să fiu Cernea cînd o să fiu mare!”
