Abatajul din România a scos la suprafaţă un rege. Un singur rege. Şi acela este Miron Cozma, luceafărul huilei româneşti, demiurgul antracitului, spaima lignitului şi a panseluţelor de rond. Despre Cozma s-au scris tomuri întregi, care adunate fac cât cantitatea de cărbuni scoasă la suprafaţă de ortacii săi într-o lună. Însă, cum lui Cozma îi plac depăşirile de plan, îmi permit să mai contribui şi eu cu câteva rânduri. Miron a pus recent mâna pe lopeţică şi a scris o scrisoare deschisă pe un bulgăre de cărbune, scrisoare în care îi ameninţă pe mineri cu demisia. El, luceafărul, vrea să apună în subteran pentru că nu mai suportă „mincinoşii, beţivii puturoşii”şi nu se va subordona niciodată lor. Singurul stăpân al lui Cozma e soarele de pe cer şi atunci când acesta nu se vede rămâne lămpaşul. În lumina acestuia îşi desfăşoară el activitatea şi hotărăşte ce trebuie făcut pentru minerul român. Pentru care el, regele abatajului, a obţinut cel mai mare salariu din România, pentru care el s-a bătut cu şomajul – „na, na şomajule” – pănă l-a pus cu botul pe labe. El, demiurgul antracitului s-a săturat să primească milioane şi milioane de lei, s-a plictisit să joace tenis de picior cu politicienii mai scunzi decât fileul, a obosit să mai colinde lumea şi să nu înţeleagă nimic din ea; el s-a hotărât să se retragă liniştit la fostul său loc de muncă de unde să câştige o pâine cinstită şi o ţuică de cazan. Aa, că acu’, dacă s-o ivi prilejul demolării unui prim-ministru sau înlocuirea unor răsaduri de panseluţe, atunci iertaţi-mă, domnu’ Cozma poate oricând să vină la Bucureşti şi să rezolve aceste probleme. Că o cere ţara, nu găinile. Sigur, aici intervine problema garniturilor, dar cum Cozma e prieten cu Sistemul Energetic, veri din fraţi, asta nu mai e o problemă. Abatajul are un singur rege. Şi acela e Miron Cozma. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
