Trebuie să învăţăm, să reînvăţăm ce înseamnă mămăliga. Cineva aspus că în ’89 a explodat mămăliga, dându-i-se dreptate, pe moment. Cert este că acum, dacă vom intra în NATO, vom intra cu ajutorul mămăligii. N-a avut nimeni ideea ca în locul acelei găuri din drapel să pună o mămăligă. Acum a sosit momentul să facem şi acest lucru. Să defilăm de-aici înainte cu mămăliga pe steag de câte ori, ce absurd sună, se va cânta “Deşteaptă-te române”. În mod paradoxal, într-o ţară în care în fiecare zi se cântă “Deşteaptă-te române!” toată lumea doarme, nimeni nu se trezeşte. Doar ea, mămăliga, în ceasul al doisprezecelea, atunci când ar fi trebuit să încolţeacsă grâul, s-a trezit mămăligă. Parcă niciodată n-am pus-o de mămăligă ca astăzi. Sigur că ştevia şi mămăliga se înţeleg ca dracu’, sigur că mămăliga cu urzicile se în ţeleg la fel. Dar acum trebuie să înţeleagă şi ele – mămăliga, ştevia şi urzicile, căci altfel nu am putea intra niciodată în NATO. Şi ce e mai dureros şi mai dureros este că pentru a pune de-o mămăligă mare, frumoasă ne trebuie mălai. În cele dinurmă, ca să arătăm cât de europeni suntem vom recurge la tărâţe. Asta ne-a mai rămas, recursul la tărâţe. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
