La concurenţă cu războiul convorbirilor înregistrate de cine vreţi dumneavoastră, s-a declanşat războiul bidinelelor. Şi ca orice război ce se respectă, războiul ăsta se duce pe străzi, în locurile în care panourile de afişaj, stâlpi şi figurile antipatice se găsesc din abunenţă. Seara, când cei mai puţini cetăţeni ai ţării îşi verifică numărul cifrelor de la contul personal, iar cei mai mulţi cetăţeni ai ţării încălzesc încă o dată ciorba de ştevie, că n-o fi foc, deci o dată cu căderea întunericului, războinicii cu bidineaua ies la luptă. Că sunt ai lu’ Năstase, că sunt ai lu’ Ciorbea, că sunt ai lu' Vătăşescu contează mai puţin, important este ca ei să aibă bidinele mari şi frumoase, iar lipiciul trebuie să fie suficient pentru a lipi America de Nord cu America de Sud şi Balta Albă cu Ferentari. Modul de acţiune al luptătorilor noştri e cât se poate de simplu. Se ia prizonier un luptător cu bidineaua din oricare dintre taberele adverse, după care, cu ajutorul bidinelei, acestuia i se aplică pe faţă un strat gros de lipici. Se lasă câteva mintue să se usuce, iar apoi se aplică peste figură afişul candidatului care a dat lipiciul. De aici, probabil, şi confuzia care a apărut în Bucureşti! Căci prin oraş umblă mai mulţi Ciorbea, mai mulţi Năstase, mai mulţi… Războiul bidinelelor continuă!... Aveţi răbdare şi lipici… Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
