„V-aţi luat raţia de libertate?” „Ne-am luat-o!” „Păi şi atunci ce mai vreţi? Nu asta aţi vrut?” „Ba da, dar stai niţel nene! Pui întrebări şi nici nu mă laşi să…” „Măi băiete, repet încă o dată: aveţi libertate? Aveţi! Atunci vă pup pe fruntarii!” „Nene, oricine ai fi, mata nu înţelegi că de la libertate ni se trage!” „Ce vi se trage? Nu vi se trage nimic! Tot voi aţi tras şi atunci, în ‘89” „Om fi tras, nu zic, da lasă-mă şi pe mine să-ţi spun cum e treaba cu libertatea asta a noastră, altfel nu mai scot nici un…” „Poate că eu nu înţeleg, bă băiete, nişte lucruri! Hai să recapitulăm. De acord? „Nu mai zic nimic. Te ascult” „Deci, în ’89 sau ieşit foarte mulţi oameni pe stradă. Şi ce cereau oamenii ăştia, de la cine cereau? Din câte îmi aduc eu aminte, ei cereau libertate! Păi atunci de ce tot încerci să-mi explici… apropo, ce vrei să-mi explici?” „Păi încercam să-ţi explic că după libertate au venit alde Gigi Kent, Băşinică şi alte cuceriri revoluţionare. Şi uite aşa libertatea noastră, pe care mi-o tot daţi exemplu, o tot căutăm, dar probabil că cineva o ascunde undeva” „Dar e la voi, de ce nu faceţi o revoluţie ca să aflaţi cine a ascuns-o?” „Uite ce e, nene: noi suntem sătui până-n gât de revoluţii. Dacă ai să ne dai ceva de genul unui cont îm bancă, un porc, o garsonieră, cu cea mai mare plăcere! De revoluţii şi libertate ţi-am mai zis, suntem sătui! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
