Comunismul ne-a ales conducătorii. Până-n decembrie '89, noi n-am ales pe nimeni. Vă aduceţi aminte de simulacrele de alegeri la care mulţi dintre cetăţenii României scriau pe buletinele de vot “Jos Ceauşescu!”. Foştii conducători ai României comuniste n-aveau nici o grijă atunci când venea vorba de alegerea lor într-o funcţie sau alta. Nu poporul îi alegea. Singura lor grijă era să se afle în graţiile celor câţiva cocoţaţi sus, foarte sus, în vârful Partidului Comunist. După '89, poporul îşi alege singur conducătorii: preşedintele, senatori, deputaţi. Ei sunt cei care ar trebui să-i reprezinte. Să se bată pentru interesele lor, pentru problemele lor. Ei şi miniştrii din guvernul format din partidul care a câştigat alegerile. Lucrurile nu se întâmplă deloc aşa. “Servitorul” în societatea noastră democratică este în continuare, ca şi-n comunism, cetăţeanul. El se umileşte ca şi-n trecut - începând cu umilinţa de la ghişeul funcţionarului şi teminând cu umilinţa din faţa judecătorului din tribunale – se umileşte în faţa tuturor celor care ar trebui să fie în slujba lui. În slujba cetăţeanului nu e nimeni. Toate instituţiile statului – conform mentalităţii comuniste – reprezintă puterea. Când de fapt puterea e cetăţeanul. Poporul pare de multe ori a fi o petiţie mereu respinsă de cei care se află - culmea! - în slujba lui.
Am stat şi m-am gândit cine mă reprezintă pe mine, cine îmi reprezintă interesele în Parlament, în urma unor alegeri libere şi democrate. Am buletinul plin de ştampile şi, privindu-le, mi se face ruşine uneori. De ce dracu' am votat de atâtea ori dacă mă simt reprezentat doar de mine? Şi eu sunt, ca să nu-l mânii pe Dumnezeu, un caz fericit. Dar ce se face simplul cetăţean care aşteaptă cu anii să-i fie reparată o banală ţeavă de apă rece din subsolul blocului. Guvernanţi, senatori, deputaţi, funcţionari publici, “am uitat” să vă spun că voi sunteţi plătiţi din banii publici! Voi nu trebuie să reprezentaţi puterea la propriu! Ci doar la figurat! La propriu, voi sunteţi servitotrii cetăţeanului!
