La început doi senatori PDSR, Ion Predescu, Antonie Iorgovan, şI preşedintele şI vicepreşedintele Comisiei Juridice din Senat, au spus că există un proiect de amnistire. Proiectul ar fi vizat amnistia pentru cei care au participat la Revoluţie şI la mineriade şI au fost condamnaţi. În primă fază n-a ştiut nimeni al cui este proiectul care, numai invocat fiind, a şI declanşat un scandal de toată frumuseţea. Era al senatorilor Iorgovan şI Predescu? Era al lui Tache? Sau al lui Lache? ŞI cum cei din urmă n-au răspuns, a apărut varianta că proiectul – devenit între timp scandalos – aparţine Ministerului Justiţiei. “Proiectul aministierii”, care fusese la început o vorbă-n vânt, devenise subiect de dezbatere naţională. Nimeni nu-l văzuse, nimeni nu-l citise. ŞI uite aşa, numai ideea revoltase, şI dintr-un bulgăre de zăpadă, aşa cum se întâmplă de obicei, se transofrmase în avalanşă. Într-o avalanşă de păreri, declaraţii şI analize. Partidele politice s-au simţit, aproape fără excepţie, să-şi exprime poziţia, punctul de vedere. Primul-ministru s-a arătat surprins şi, sincer, a declarat că nu ştie despre ce e vorba. Preşedintele n-a stat nici el cu mâinile-n sân şI, întrebat ce părere are despre amnistia cu pricina, s-a declarat în favaorea ideii, fără să spună cum ar putea fi ea pusă în practică. Preşedintele Iliescu s-a arătat pentru, invocând pacea şi reconcilierea. Dezbaterea despre amnistie căpătase spre mijlocul săptămânii, accente dramatice fără ca cineva să se întrebe dacă există într-adevăr un proiect pe această temă. Ba, mai mult, până joi, când a avut loc şedinţa de guvern, n-a dat nimeni de la Ministerul Justiţiei o declaraţie prin care să infirme existenţa unui proiect al amnistierii. Sau poate că nimeni nu i-a întrebat pe cei din minister, lucru de care mă îndoiesc. A trebuit, în cele din urmă, să vină din străinătate ministrul justiţiei, Rodica Stănoiu, pentru a spune că nu există proiectul care declanşase scandalul naţional. ŞI, la urma-urmei, ce dacă n-a existat proiectul cu pricina? Noi ne-am văzut de treabă, am combătut, am dezbătut, ne-am dat cu părerea în văzul ţării, că aşa e-n democraţie. Bine că a fost lansată ideea, altfel ne plictiseam. Am avut de lucru toată săptămăna, ne-am făcut de treabă cum se spune, iar subiectul a fost cât se poate de interesant, palpitant chiar.
