Privatizarea morţii

Virgil Săhleanu a murit. Din nefericire, aceasta e singura certitudine din scandalul declanşat la TEPRO din Iaşi. De ce a murit Virgil Săhleanu? Pentru că s-a opus unui contract de pe urma căruia câştigau unii şi alţii, spune Poliţia. Pentru că s-a opus de la bun început privatizării, mai bine zis felului în care a fost vândută fabrica, de către FPS, investitorului ceh, spun oamenii de la TEPRO, colegii săi de sindicat. Nu ştim care este adevărul.  Ştim că Virgil Săhleanu a murit. După ce a fost hăcuit de doi indivizi. Sigur, contează foarte mult cine are dreptate – şi ancheta Poliţiei poate să lămurească lucrurle în acest sens - însă, chiar dacă adevărul s-ar afla la mijloc, cert este că Virgil Săhleanu, fără să exagerăm o clipă, a căzutla datorie. O datorie pe care o avea faţă de colegii săi, angajaţii de la TEPRO, omaneii pentru care Virgil Săhleanu s-a bătut până la capăt, plătind cu viaţa.
Şi la prima vedere s-ar putea spune că s-a bătut pentru atât de puţin: pentru dreptul la muncă al colegilor săi. Ce altceva a făcut Virgil Săhleanu atunci când s-a opus semnării contractului dintre TEPRO şi firma de pază, decât a apărat dreptul la muncă al muncitorilor ieşeni. Pare banal, nu-i aşa? Banalitatea asta l-a costat viaţa pe Virgil Săleanu. Şi dacă e să spunem lucrurilor pe nume, mai mult sau mai  puţin indirect, Virgil Săhleanu a murit “de pe urma” contractului de vânzare-cumpărare dintre FPS-România şi “Zelezarny Veseli”  (“Fierarii veseli”) Cehia. Despre acest contract – cauza scandalului continuu de la TEPRO de câţiva ani încoace – autorităţile române n-au suflat o vorbuliţă. Odată înmormântat Virgil Săhleanu, preşedintele FPS, Radu Sârbu, a declarat că privatizarea de la TEPRO e un eşec.
Fără cuvinte!