Criza declanşată de minerii dn Valea Jiului, pe lângă efectele negative, a radiografiat aproape perfect instituţiile statului. Ni s-au înfăţişat mai bine ca niciodată Ministerul de Intene, serviciile secrete, partidele politice, Guvernul, Preşedinţia, Parlamentul. După cum remarca Episcopul Harghitei şi Covasnei, “acordul de la Cozia” a stins doar incendiul. Ne-am îmăbta cu apă rece dacă vom crede că, o dată cu reîntoarcerea minerilor acasă, în România toate sunt bune şi frumoase. Dimpotrivă, am văzut cu toţii, instituţiile statului sunt la pământ sau, în cel mai bun caz, îngenuncheate. Poate exista tentaţia, vezi înfrângerile de la Bumbeşti-Jiu şi Costeşti, ca forţele politice să conceapă reconstrucţia instituţiilor fundamentale ale statului, făcând din acesta un stat poliţienesc. Nu cred că dotarea Poliţiei cu tunuri de apă, cu armament de repesiune în cele din urmă, poate rezolva carenţele grave şi de fond observate la instituţiile statului. Dacă, în ceea ce priveşte clasa politică din România, deocamdată nu se poate face mare lucru, trebuie reconstruite instituţii cum ar fi Ministerul de Interne, serviciile secrete şi chiar Ministerul Apărării Naţionale, care s-a arătat viteaz nevoie mare după ce “războiul” se terminase. Dar cele mai grave probleme care vor trebui rezolvate cu adevărat, nu doar propagandistic, sunt cele economice şi sociale. E nevoie mai mult ca niciodată de un Guvern puternic şi mai ales credibil, care să se apuce de rezolvarea acestor probleme. Dacă preocuparea autorităţilor de astăzi, dacă preocuparea Puterii de azi va consta doar în scoaterea ca ţapi ispăşitori a generalului Lupu, a lui Miron Cozma şi a senatorului C.V. Tudor, ne putem lua liniştiţi la revedere de la democraţie.
MARIUS TUCĂ
