Mi-e dor de un zarzăr înflorit. Mi-e dor de o pasăre călătoare întoarsă să-şi caute iubitul pierdut la un joc de gutui. Mi-e dor de o gâză. De o stradă dezbrăcată de iarnă şi violată de un soare cu dinţi. De o streaşină răzând cu lacrimi pe sub ţiglă. Mi-e dor de un ghiocel ucis mişeleşte pe la spate de un bucheţel de toporaşi. Decretaţi măcar o secundă starea de primăvară ca să ştiu pentru ce lupt cu gripa asta. Arătaţi-mi cumva că în colecţiile de primăveri există şi o primăvară ’96, că aşteptările noastre nu vor fi înşelate de o nouă iarnă. Mi-e dor să văd un cuplu de îndrăgostiţi care-şi strâng mâinile pe sub o bancă înmugurită. Mi-e dor de o pădure pusă cu spatele la cer şi legată la ochi cu o ploaie de primăvară. Mi-e dor de o căprioară scăpată din ghearele unui lup. Mi-e dor de o primăvară ce n-a mai fost, de o primăvară neatinsă şi vorbitoare, mi-e dor de o primăvară născută tot din pântecul unei primăveri, mi-e dor de o primăvară hăituită de zăpezi. Mi-e dor de o primăvară tristă şi caldă ţinută până acum, pe ascuns, sub aripa unei păsări plecate cândva în lume după ce-şi pierduse iubitul la un joc de gutui. Mi-e dor de un zarzăr înflorit. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
