Şi era să vină! Se făcuse atâta reclamă pentru sosirea ei, se cheltuiseră milioane de ghiocei, toată lumea o aştepta fie şi numai pentru că ţara rămăsese fără „corent”. Că dacă stau şi mă gândesc, şi problema asta cu curentul e una falsă. Decât să fi suflat în pumni toată iarna, mai bine puneam cu toţii gură de la gură şi suflam în turbinele unei hidrocentrale şi rezolvam treaba. Şi era să vină! Chiar soarele dăduse de înţeles, la un moment dat, că aşa va fi. Dar, ştim cu toţii, soarele e uşor de păcălit de anotimpuri. Doar EA nu ne trădase, doar ea nu ne dezamăgise. Spune-mi PRIMAVARA (deja) mică şi rea, cu ce ţi-am greşit noi? Ai văzut şi tu că am stat cuminţi, cu mâinile la spate, n-am făcut prostii, de ce ne umileşti în halul asta? Arată-mi-l pe ăla care te-a supărat că-l bat de se primăvară pe el. Dacă nu dai nici un semn timp de două săptămâni, eu te dau la mica publicitate: „Pierdut primăvară, găsitorului ofer recompensă”. Sau poate tu, primăvară, eşti pe cale de dispariţie, ca un zimbru, şi noi nu ştim. Suntem gata să înfăptuim o rezervaţie de primăveri, nu putem duce la nesfârşit în suflet dorul de cocori. Primăvara ca un zimbru, un mărţişor trist pentru domnişoarele şi doamnele care au învăţat să o aştepte într-o staţie de cocori. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
