Aşadar, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România o să aibă un candidat pentru fotoliul de la Cotroceni. Adică, un maghiar vrea să ajungă preşedintele României. Democraţia e democraţie, n-ai ce face, cu toate că, dacă ne gândim bine, existenţa acestui partid în România n-are nimic comun cu democraţia. Dar cum ţărişoarei noastre i se mai spune şi „Ţara lui Papură-Vodă” ne împăcăm cu gândul că UDMR există şi are reprezentanţi în Parlamentul României. Buni cum suntem iertăm şi tupeul acestei formaţiuni, pe care nu ştiu cum s-o numesc , de a-şi desemna un candidat la Preşedinţia României. Însă când UDMR îşi asumă „Declaraţia e la Budapesta”, adică o înghite, lucrurile se schimbă. Această declaraţie prevede autonomia maghiarilor din afara Ungariei şi cum Laszo Tokes, preşedintele de onoare al UDMR, a propus – şi aşa s-a decis – ca Gyorgy Frunda să-şi includă explicit în programul său electoral prevederile „Declaraţiei de la Budapesta” vom avea un candidat la Preşedinţia României care va milita pentru autonomia Transilvaniei. Şi când te gândeşti că începusem a scrise despre această problemă furios nevoie mare şi până la urmă m-am pierdut în amănunte, nu-mi rămâne decât să concentrez totul în câteva propoziţii. Bă Gyorgy, bă băieţi, nu ştiu dacă voi aţi auzit de „Pumnul lui Boris”, dar cu siguranţă veţi auzi de pumnii lui Gheorghe, lui Vasile, lui Ion. Şi ce e mai prost pentru voi e că pumnişorii ăştia mici vin toţi o dată, culmea, în acelaşi loc! Mă băieţi, luaţi repede declaraţia de la Budapesta şi puneţi-o deoparte că mâine-poimâine vine iar criza de hârtie igienică şi aţi văzut şi voi ce usturătoare e criza asta! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
