Prezidențiabilii și poporul

„Ala-bala portocala, ghicește cum e bugetul !” s-a jucat iarăși de-a premierul Marcel al lu' Ciolacu. Care și-a așezat pe biroul guvernamental câteva fructe mediteraneene și le-a învârtit în așa fel încât să priceapă și norodul, cam îngust la minte, văzut dinspre Victoria. Că altfel nu i se arăta același caraghios  personaj pe TikTok cu  șiruri de mici și de cârnați, cu castroane de ciorbă de burtă și alte  delicatese din bucătăria noastră tradițională. Dar nu pe masă, cum ar fi fost firesc, ci umplându-i golul de dinapoia frunții înguste ! Și zău dacă-l  critic, în definitiv, tipul, din cauza carierei politice începute prematur, n-a mai avut timp să se școlarizeze, să se instruiască. Sigur, în video-clipul de pomină, ar fi putut să pună în mișcare vrafuri de cărți  ori citate docte, ca să pară cult, însă la ce bun? În primul rând, tot poporul îi cunoaște limitele evidente, recunoscute chiar și de pârât. Apoi,  intelectualii și-au pierdut iremediabil priza la gloată, cine mai votează unu' cu glagore? Să fim rezonabili, astăzi se poartă analfabeții funcționali și lichelele oportuniste. Ori mitomanii cu morgă, de teapa Georgescului Călin, care și-a anunțat susținătorii că, de va ajunge el la Cotroceni, România va fi motorul Europei, ce Germania, ce Franța?! Ptiu, drace, că tare se mai excitară urechile mele la auzul anunțului crucial pentru destinul valah! A, da, și va scădea inclusiv  prețul energiei, un mizilic, iar resursele solului și subsolului se vor întoarce la popor, ce mai, vor curge râuri de miere prin scutlâc, bibicilor! Bașca  renașterea culturală a nației! Dacă îl întrebi  pe guguman despre rețeta miracolului la un pas de a fi înfăptuit în „Grădina Maicii Domnului”, îți răspunde  ca-n Caragiale: „Mazărea, păstaie verde...”. „La muncă  și la luptă, tovarăși!”, „kto-kogo”[1], bla-bla-bla și dă-i cu boborul, stăpân pe  lucrurile mișcătoare și nemișcătoare, și dă-i și trântește-i pe trădătorii și vânzătorii de neam... Nu că n-ar fi, păcatele mele!, dar aiasta chiar nu-i posibil, vericule ! Cineva mă corectează: „Ei n-au vândut-o, au dăruit-o!”[2]. Și tac resemnat. De mă înșel, îl rog să ne explice cu niscaiva argumente dăștepte, nu cu lozinci răsuflate! Probabil că  d-aia nu dorește să se înfățișeze în studiourile ostile, îi lipsește  profunzimea proiectului prezidențial, recitat ca pe poezie, din doi în doi. Altminteri, de ce și-ar schimba tactica, de vreme ce alegătorii l-au votat astfel? Iar acum, el trebuie să țină piața trează, la datorie, în stare de permanentă alertă, atât!  Doar așa îi va împiedica pe lacheii statului de nedrept să ezite  în a-l mazili. Tensiunea deja instalată în stradă îi va tempera și pe stăpânii euro-atlantici în  a-și asmuți maidanezii de până mai ieri. Oricum, că va fi Georgescu ori altul la Cotroceni, alesul tot la picioarele lor se va închina, să nu ne amăgim aiurea! Noul Petrache Lupu este nevoit să meargă pe sârmă în lunile preelectorale și să nu pice în fel de fel de capcane întinse la  fiece pas. Instinctul l-a povățuit adecvat părăsind patria în ziua protestului „Turul doi înapoi!”. Disperat, Sistemul  a reacționat imediat și dur, aruncând în media controlată la sânge prin gâzii prelipceni date compromițătoare, chipurile!, din biografia necunoscută a ciudatului personaj, care încă  din 1991 visa la postul de premier sau de președinte, cum mi s-a destăinuit un amic de-al său. Sigur, riposta se circumscrie și  atacului georgescian la adresa impostorului din Deal, șantajat că, de nu va pleca de bunăvoie din înalta dregătorie, îi va fi deconspirat anturajul penal, cu potlogăriile săvârșite  în cârdășie cu... muscalii  și cu Forumul german! Într-adevăr, căile Domnului sunt mai  complicate, bag seama ! Îndeosebi după ce ungurii l-au demascat pe mârșavul Iohannis că s-a încurcat prin păienjenișul Securității! „Ete-na, parcă Băsescu n-ar fi mâncat aceeași pâine, scârț Marițo poale-n brâu!” mă bruftuluiește cetățeanul turmentat, ambetat și încântat la culme de comedia ciolaciană cu mititeii și zacusca. „Bă, e de-al nostru, băiat de comitet,  iar ăstora  cu nasu' pe sus nu vă convine nimic, vă pute totul, hai sictir!” mă trimite la plimbare alegătorul  român al anului 2025. La urma urmei, la un asemenea bazin electoral, Georgescu, Simion, Șoșoacă, Ciolacu, Lasconi și Nicușor sunt candidații perfecți. Reprezentantul coaliției PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu, intră în altă categorie, însă există seioase rezerve cu privire la spiritu-i de echipă, lui plăcându-i teribil postura copilului râzgăiat și slobod, îmbulzit de sine însuși. Precedentele îi sunt  potrivnice  lucrului în colectiv, semnarea și promulgarea legii referendumului în perioada interimatului, contrar pactului inițial  de atunci al USL, atârnându-i de picior ca o ghiulea de neînlăturat. În concluzie, spune-mi pe cine votezi, ca să-ți spun cine ești! Pe de altă parte,  „mă tem că vor începe «ţigăniile politice» - vina va fi desigur a noastră, a celor care le vom răbda. Trebuie o mână puternică, înțeleaptă și generoasă, o viziune largă ca să orânduiască pacea, dar aceasta nu se poate realiza decât între egali, altfel e supușenie,  e sclavie”[3]. Ehe, pacea socială și  respectul reciproc, himerele de-a pururea ale omenirii...

 P.S.: Hilară apare declarația necarismaticului Nicușor Dan: „Eu cred că Bucureștiul o va duce mai bine cu mine președinte decât cu mine primar”[4]... Na-ți-o frântă că ți-am dres-o !